ECHO:
Întrebați-mă ce fac când nu știu cum să vă răspund,
Vă îmbord ca la popice, nu că pot ci că-s rotund,
P***a mea e ca Titanic, au ceva-n comun profund,
De un timp blană-ncoace amândouă stau la fund,
Unde-o dau, de unde-o scot, cum o bag sau unde crapă,
Asta-i fix problema mea și nimeni nu tre’ să-nțeleagă,
Mi s-a deschis supapa-n Vatican, ce de căcat,
M-aleargă ăștia-n fuste c-or crezut că l-am violat,
Ești un karatist celebru? Îmi bag p***-n ei de dani,
Vreau să beau să mă simt bine, îmi bag p***-n ei de bani,
Unii m-admiră cu ură, îmi bag p***-n ei de fani,
Viața mea trece rece ca berea, îmi bag p***-n ei de ani,
Dau să vărs ultimu’ vers în aceeași armonie,
N-ai plămâni s-o dai ca mine, doar s-o dai în pneumonie,
Hai să-mi iau la revedere, baftă multă și noroc,
Prietenii mei îs în bloc, restu’ se află la block.
Refren: (2x)
Hai mâinile în aer, stați degeaba ca bolțarii,
Că astăzi ținem post, deci îi loc de comentarii,
Să vă sugă toți țânțarii, înțepa-v-ar boschetarii,
Vă uitați degeaba-n spate, sunt an față pe avarii.
Codrin:
Poate mi se pare c-aia-i urmă de lumină,
C****e c****, io îs spart de alea-s faruri de mașină,
Intră, intră fratele pe beat cu-aproape nimic nou,
Dac-ar fi să mă descriu sumar, pf, un mare bou,
Nu mă sparge mai nimic, deseară vomit în plasă,
Ești așa ai făcut aia, să-mi bag p***a dacă-mi pasă,
În cap îmi țin rimele și-n ghiozdan îmi vâr colacii,
Pierdut prin pădure să aibă grijă vârcolacii,
Crap barbie în bărbii, niciodată nu iert gen
Că am și-un cadou pentru Ken gen, un Hadouken,
Uite-le cum zboară plin de vrăbii păsărici,
Frate ai grijă să nu-i pui pene multe că-i ostrich,
Dacă nu-ți rupi singur lesa o să sfârșești printre primii,
Că școala te conturează fix ca să nu întreci linii,
Am bătut la greu Arcade, n-ar fi greu să le și sparg,
Nu îmi fute una că mi se face p***a catarg,
Stai cuminte mai citește un rând pe când alții o sug,
Vrei să fii Bătăuș de Stradă? Akuma te distrug,
Constant mă mențin pe beții aruncate,
La vale, la noapte, nepoate se poate,
Golesc iar cazanu’ că banu nu face
Decât să-mi aducă beroace încoace,
La limită taci, nu bag iarbă, nu-s vraci,
Da’ pe bere se mere direct între draci,
Ți-o trag între craci de nu poți să te-mbraci,
Îi eroare în CAS gen nu poți să mă faci,
Ceapă și ceai,
Ce-ai bă, te tai?
Ketchup picant,
Ce ți-a picat?
Un leu portofel,
M-aplec după el,
Nebun fur curent,
Fug de Enel,
Dintre toate lucrurile unu nu-nțeleg,
De ce dracț mă cheamă lumea și după aşteaptă să plec?
De ce?.
Refren: (2x)
Sensul versurilor
Piesa este o expunere directă și agresivă a frustrărilor și a viziunii asupra societății. Artiștii își exprimă disprețul față de convenții, ipocrizie și așteptările sociale, folosind un limbaj explicit și un umor negru.