Batique feat Dex Si Bred – Tot Ce Simt

Știu legume care sunt de prea mult timp pe piață,
Care nu se vând, când le ascult mi se face greață.
Știu MC buni care sunt de mult în branșă,
Care stau privitori la cer să li se acorde o șansă.
Dar promovăm c***t că asta se cere,
Se consumă zilnic mii de ritmuri de manele.
Dau volum în boxe, sper să se spargă ceața
Și pun rima pe țeavă cu gându’ să le sparg fața.
Dau tot ce simt, nu mă ascund, n-am de ce,
Conștient că o să mor sărac, făcând doar ce-mi place.
Muzica asta mă atrage, e magnet pentru mine,
Ma duce, mă poartă, mă face să mă simt atât de bine.
Fiind diferiți de restu’ lumea tinde să vorbească,
Să condamne, să ne judece fără să cunoască.
Mulți ascultă, nu înțeleg. Le dau scris pe coală albă,
Vor să-mi afle viitorul, atunci să-mi citească în halbă.
[refren]
Pot să scriu despre chestii care să nu prea conteze,
Dar ce vreau să-ți dau de fapt nu sunt doar versuri să rimeze,
Că peste 70 de ani, când probabil nu mai cânt,
Vreau să scrie RAP în loc de RIP la mine pe mormânt.
Pot să scriu despre chestii care să nu prea conteze,
Dar ce vreau să-ți dau de fapt nu sunt doar versuri să rimeze,
Că peste 70 de ani, când probabil nu mai cânt,
Vreau să scrie RAP în loc de RIP la mine pe mormânt.
Sunt poetul ne-înțeles plin de stres ce am ales tristețea,
Încă de mic m-a fascinat, am tot cules
Roadele ei pe diferite alei pline de tei,
Prin ochii mei poți observa tot ce n-ai înțeles.
Ferice de cei ce n-au gustat din mers prezența ei,
Absența ei justifică demența, înconjurat de lei.
Când te apucă nebunia, banii n-aduc fericirea,
Cu privirea pe sticlă mulți așteaptă oștirea.
Sunt comandant combatat în fruntea armatei condamnat,
Să combat tot ce-i fals. Scuip ce-i adevărat.
Dac din antichitate de prin temnițe uitate,
Întunecate prin cetatea ce zace-n fiecare.
Porți ferecate, lanțuri și lacăte încearcă-ne,
Ca să găsești chakrele care zac adânc în oricare.
Răspunzi la întrebări, nu primești și atunci doare,
Când eu te pun să zidești cunoștințele primare.
[refren x2]
Pot să scriu despre chestii care să nu prea conteze,
Dar ce vreau să-ți dau de fapt nu sunt doar versuri să rimeze,
Că peste 70 de ani, când probabil nu mai cânt,
Vreau să scrie RAP în loc de RIP la mine pe mormânt.
Trăim într-o societate extrem de ciudată,
Izbit de plăceri, dorințe, identitate furată.
Tehnologia îți ține mintea obsesiv ocupată,
În loc să-ți croiască drumul ce duce la Tata.
Partea aceasta din idee prăfuită, uitată,
În glumă luată apoi la ghenă aruncată.
Crezi cu adevărat, arta e înlăturată,
Se fac bani grămadă din nou, valoarea promovată.
Și ce dacă ar zice unii „ia-te după nebunii
Ce educă copiii să migreze ca și hunii”
Un nimeni parvenit la cârma ambarcațiunii,
Pe TV, incultura fiind staru’ emisiunii.
Mă dedic și predic din centru’ furtunii,
Pentru toți străbunii și martirii națiunii.
A sosit vremea să ne trezim din somnu’ rațiunii,
De-aia urlu ca lupu’ dacic la lumina lunii.
Pot să scriu despre chestii care să nu prea conteze,
Dar ce vreau să-ți dau de fapt nu sunt doar versuri să rimeze,
Că peste 70 de ani, când probabil nu mai cânt,
Vreau să scrie RAP în loc de RIP la mine pe mormânt