Iată-ne, 7 zile
Și 7 nopți de încercări eșuate
Sunt ritualuri, obiceiuri
Dar nu vor funcționa de data asta.
Am ajuns la punctul fără întoarcere
Și de-a lungul drumului tot ceea ce am învățat
Este cum să ne rănim unul pe celălalt.
Privesc înapoi, și mă întreb de ce
A luat atât timp să realizez
Că nimic nu s-a schimbat, și nici nu se va schimba
Atâția ani de stat pe loc
Și tot pe loc stăm în toată durerea asta
Și nimic nu o va face să dispară.
Ref:
Nu vreau să mai irosesc încă un minut
Scoate-mă din mizeria mea
Pot să-ți citesc gândurile, iubito, nu ești în ele
Și nu suntem ceea ce eram
Nu, nu trebuie să mă minți, dacă doar m-ai lăsa să plec
Nu mai vreau să mai aștept un minut să aud
Ceva ce deja știu.
Așa că oprește-ți vocea, nu-ți irosi respirația
Nu poți să vezi că suntem la sfârșit?
Și această despărțire e definitivă
Așa că urează-mi noroc, încearcă să uiți
Toate certurile și toate felurile în care aproape am reușit
Și în final s-a ajuns la asta.
Ref:
Nu putem nega ce am devenit
Atât de sătul și obosit de a fi amorțit
S-a terminat, s-a terminat…
Ref:
Sensul versurilor
Piesa descrie finalul unei relații toxice, marcată de durere și stagnare. Protagonistul își dă seama că nimic nu se va schimba și acceptă despărțirea ca pe o eliberare, refuzând să mai irosească timp și energie într-o relație fără viitor.