Spania. Tărcată luncă.
Minaret cu umbră-n dungă.
Pe balcon trista doamnă
amurgul mov visează.
Italia. Cu norul creț,
Cer închis se lasă umed.
Apa-n fântâni volbură.
Mirți supți și marmură.
Grecia. Ruină, creastă,
vârf trist, pierdut-n ceață.
Aerul dens, zone aride.
Cârd, păstori, brad, albumițe.
Elveția. Capre sus, vis.
Funicular. În cerul nins.
Lunci verzi, câmp de ghețar:
e aer proaspăt de tras.
Germania. Orașe vechi:
etaje din lemn, scheleți.
Embleme, fântâni vetuste,
Mulți grași, străzi înguste.
Franța. Popor vesel, cu pozne.
Ce vitrine, câte poze!
Ce tărăboi, ce zgomot:
mașină, claxon și clopot.
Anglia. Poduri și pâclă.
Multe coșuri fumegă.
Casteluri, parc de joacă,
pe pășună turmă grasă.
Suedia. Fiord dantelat.
Apă bleumarin pătat.
Copaci, cristale mări,
blonzi cu obraji mari.
Oh, orașe, popoare,
Câte locuri frumoase!
Ce crudă fatalitate,
nu pot merge la toate!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a călători și de a vedea toate locurile frumoase din lume, dar și regretul că acest lucru este imposibil. Este un cântec despre frumusețea lumii și limitările umane.