33.
Vreau fața ta să fie mai strălucitoare!
Săgeata ta vreau inima să mi-o doboare.
Știi tu de ce ți-e negru benghiul de pe-obraz?
Ars negru-i tot ce prea aproape stă de soare.
34.
Când părul ți-l alintă un zefir,
mai dulce boare nu pot să respir.
Iar noaptea-n vis la piept dacă te strâng –
în zori simt doar miros de trandafir.
35.
Din doi zulufi ai tăi îi fac lăutei strune.
O, ce mai vrei să-i ceri tu inimii nebune?
Cum văd că nu ții să-mi devii nicicum iubită,
De ce vii nopțile în vis ca o minune?.
36.
Mai luminează-mă o noapte cu privirea,
Și smulge-mă din chinul ce-l stârnise despărțirea!
Mă jur pe arcul dublu-al negrelor sprâncene,
Că n-am părtașă-n lume decât jeluirea.
37.
Leopard ești sau un leu – tu, inimă a mea?
În război suntem mereu – tu, inimă a mea.
De-o să-mi cazi în mână, sângele am să ți-l vărs
fața lui s-o văd și eu – tu, inimă a mea!.
38.
Îți dărui inima și sufletul buimac,
și toate câte le dezvălui ori le tac.
Nu știu de unde-mi vin atâtea suferințe,
dar știu că doar la Tine pot afla un leac.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă și suferința cauzată de o iubire neîmpărtășită. Vorbitorul își idealizează persoana iubită, căutând alinare doar în prezența ei, chiar și în vis.