B. U. G. Mafia – Viața de Borfaș

Tataee:
Până târziu, azi-noapte, am avut și eu un frate, / Acum stă-ntins, la morgă, cu o gaură în spate, / A lăsat în urmă o femeie ce bocește, / Și-un copil care țipă, și nu se mai oprește. / Durere, suferință, ochii-mi sunt în lacrimi, / Sunt un ucigaș nenorocit, c-o viață plină de patimi, / Tot felul de specimene, totdeauna-mi sunt pe urmă, / Vin, se-apropie-ncet și-apoi încep să sugă. / Dar dacă stau să mă gândesc, tre’ să mă resemnez, / Nu pot să dau înapoi sau să mă refugiez, / Pentru că asta e tot ce știu să fac, / Să caut oamenii, să-i găsesc și-apoi să le bag un glonț în cap, / Cu mâna p-armă și cuțit, sunt mai tot timpu’ pregătit, / Nu am chef să mă trezesc cu bostanu’ găurit. / Ăsta-i traiul de borfaș, și gașca-i tot ce am pe lume, / Dacă-aș fi fost un cadavru poate ar fi fost mai bine. / Tot ce fac acum e să-mi privesc frații cum mor, sau cum stau în închisoare, / După gratii, la răcoare. / Să mă-ntorc la cel ce-a plecat, lăsându-mi sufletul pustiu, / E-mbrăcat în negru și-așezat într-un sicriu. / Mă uit la el, mă uit la el și mintea mea-mi spune, / Probabil că te voi urma și eu foarte curând, / Și din nou încep să plâng, da’ nu mai știu ce face, / Poate, poate să zic, frate, odihnește-te-n pace. /
Refren: Tataee x 2
Viața de borfaș, viața de ucigaș. Doamne, te rog, nu mă lăsa să mor.
Caddy:
E ca dracu’ când stai lungit în stradă, / Plin de sânge făcut fleșcă, de-un rahat de armă. / Am omorât și-am bătut, da’ mi-a venit și mie rândul, / A durut puțin, acum totul este negru. / N-o să mai îmi văd copilu’ râzând și făcând belele, / Și nici pe-a mea nevastă, lovindu-mă cu perne, / Pentru că acum sunt mort, mort ca piatra dintr-o stâncă, / Nimeni nu m-aude, nimeni, nimeni nu mă vede. / Bucăți din corpul meu sunt puse într-un sac, / M-au dus la morgă și m-au congelat. / Sunt doar un suflet, plin de tristețe, / Ce bântuie prin lume după ale sale rude. / Când i-am găsit, plângeau amândoi: „Oh, Doamne, de ce l-ai luat de lângă noi?” / Era acolo toată gașca, da’ nu scotea un sunet, / Din când, în când răbufnea câte-un oftat. / Mi-am dat seama ce suferință am pricinuit, / Familiei, prietenilor și tuturor ce m-au iubit, / Așa că tu, borfaș, ucigaș, pungas ce stai în stradă, / Gândește-te, când o să mori, pe unii o să-i doară. / Moartea neagră, moartea te pândește la tot pasul, / Totdeauna fiecare își găsește nașul, / Ai grijă de viața ta, / Pentru că, dacă n-o s-o faci, vei rămâne fără ea. /
Refren: x 2.
Caddy:
Voi, toți, golanii din stradă, aveți grijă, pentru că dacă veți continua, să trăiți așa, într-una din aceste zile veți sfârși, ori la morgă, ori la parnaie, și dacă unii spun că viața e-o curvă, eu cred v-ar place mai mult să stați lângă o curvă, decât să zaceți într-o baltă de sânge.