Am o poveste, tre’ să vă spun, gige.
Între băieți încercau să fie duri, gige.
Unu’ e Uzzi, Pantelimon, capăt 14.
Ciordea mașini, șmenuri mărunte.
Aveam 16, eram un puști gaozar.
Pentru cel mare, îmi doream atât de mult să fiu ca el de tare.
Era băiat, niciodată nu intra în kkt.
Banii curgeau gârlă, avea femei, avea cap.
Mă întrebam ce pot să fac să fiu la fel.
Să vorbesc ca el, să merg ca el, să arăt ca el, să am bani ca el.
Îl supăra cineva, îl împușca, nimeni n-afla.
Gaborii erau degeaba, el era deasupra.
Într-o seară, eram băieți după ciordeală.
3 mașini odată, însă 1 s-a ginit.
Au venit în cartier câțiva să ne rupă căpățâna.
El era acolo-n colț ca-ntotdeauna.
I-a văzut pe băieți cu scandal, 3 gloanțe-n cap.
Au căzut toți pe asfalt, la fel, nimeni n-a aflat.
Pentru noi 3, a fost o seară mare.
De-atunci eram băieții celui mai tare.
Mr. Juce Tataie, acum băiat bazat.
Știu povești de cartier cât să scriu și-un roman.
Am stat cu ai mei lângă nr. 1 în zonă.
Șmenar de cartier cu pumnu’ de-o tonă.
Am învățat cum să facem șmenu’ bine,
Cum să-i faci pe hooseri să aibă țârșă de tine.
Auru’ atârnă greu acuma la gâtul meu,
50/50, multe, mai multe aliniate-n portofel.
Am avut profesor nota 10, bengos.
Ne durea pe noi în pwla, banu’ se făcea frumos.
Îmi amintesc cum „Hai la muncă” spunea tata.
Râdeam și răspundeam, întorc banii cu lopata.
Făceam de toate, furam, dădeam și-n cap.
Țeava-n cap, omu’ mort, dus departe și-ngropat.
Zi și noapte nu conta, scandal sau bairam,
Legea-n cartier noi o făceam.
Îmi aduc și-acum aminte de zilele de-atunci,
O frecam prin cartier și le luam banii la fraieri.
Nu ne păsa de cine erau, ce făceau,
Banii, doar banii ne trebuiau.
Eram șmecheri de cartier bazați pe cei mai tari,
Toți ne cunoșteau, nimeni nu stătea-n picioare.
Până într-o zi când totu’ s-a sfârșit,
Lăcomia, asta l-a dovedit.
A vrut să tragă un tun să-l facă pe cel mai bun,
N-a știut să se oprească,
S-a ales cu un glonț în țeastă.
Suntem pe cont propriu, nimeni nu ne protejează,
Poliția ne caută, dușmani ne vânează.
Și mă întreb dacă-i bine să o ținem tot așa,
Pentru borfaș contează banu’, mai puțin contează viața.
De-aia n-o să mă opresc, continui, jefuiesc,
Azi sunt bine, da’ s-ar putea să o mierlesc.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui tânăr implicat în activități ilegale, influențat de figurile puternice din cartier. El aspiră la o viață de abundență materială, dar se confruntă cu riscuri constante și cu o moralitate îndoielnică.