aZr:.
Dacă totul printre viață dintr-o urmă de dispreț
Înseamnă mai e puțin să clădesc ceva măreț
Stau și mă gândesc, cu toate că n-am timp
Dacă eu nu simt nimic de ce să mă schimb.
Tactic combat problema, deși nu ține de mine
7 din 7 zile, fac rău ca să-mi fie bine
Că sunt doar un păpușar, fără amintiri concrete
Am personalități multiple puțin prea coerente.
Eu duc lipsă de regrete, căci inima mi-e o carte
Ruptă, putrezită, în care am putut să scriu de toate
Sufletul mi-e rătăcit undeva-n trecut
Defapt cred că l-am vândut ca să fiu ce acum sunt.
Am pictat de-a lungul timpului cu sânge amintiri
Și constant ca în prezent au ajuns dezamăgiri
Peste tot sunt doar vampiri, în gură cu trandafiri
Ce ți-ar înfige spini până n-o să mai respiri.
Phnt:.
Încarc seringa, golesc călimara de sânge
Plânge mina, căci foaia nu-mi mai ajunge
Unge pe suflet, fiecare cuvânt tras pe file
Mă uit în oglindă și văd același chip rupt în pupile
Zile după zile, situația se înrăutățește
D-aia sunt de fier căci ce nu mă omoară mă întărește
Firește, sunt pierdut în abis
Nu e un vis, e realitatea pură scrisă-n într-un manuscris
Nu am umbră, sunt înconjurat de întuneric
Nemerinic nu merit nimic sunt propriul inamic
Produsul chimic, amețesc când amestec nu mestec
Reușesc să adulmec plin de farmec, nu doresc vreun eșec
Inima îmi pompează otravă cu venin
D-aia nu mai pot să mă mai închin pe deplin
Nu mi-e teamă de nimic, cât îmi e teamă de mine
Sunt singurul ce-mi știe toate slăbiciunile!.
deeZee:.
Eu i-am urmărit, deși necunoscut sunt lor
Încă nu s-a ivit, ocazie să mor.
Fiind îngrozit, de orori ce am privit
Mintea mi-a slăbit, credeam că m-au încolțit
S-a vărsat sânge iar pădurile-au muțit
Cerul încă plânge, de la asfințit.
Se lasă ceața, demonii apar,
Vor să îți fure viața, cu un zâmbet amar…
Voci disperate, șoapte și suspine
Suflete uitate, de timp printre ruine
Voci închise în abisul tăcerii,
Fapte interzise în ciuda plăcerii…
Dezlănțuiți s-adună, la un dans macabru
La lumina lunii, lângă un cadavru
Sângele țâșnind, încet îi ademenește
Carnea-n dinți scrâșnind, foamea le-o potolește.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme întunecate precum depresia, lupta interioară și sentimentul de a fi pierdut. Versurile descriu o realitate dură, plină de dezamăgiri și pericole, unde personajul se simte captiv într-un abis al propriei minți.