Fac o excursie
Mă-nvârt pe aici
Sunt în subteran
Mă simt doborâtă
Da, mă simt doborâtă.
Mă sperii, unde sunt acum?
Cu capu-n jos și nu pot să o opresc acum
Nu poți să mă oprești, ohoh!
Eu, eu voi trece peste asta
Eu, eu voi supraviețui
Când lumea se lovește
Când cad și lovesc pământul
Mă voi întoarce
Nu încerca să mă oprești
Eu, eu nu voi plânge.
M-am regăsit în Țara Minunilor
Sunt pe picioarele mele, pe pământ
E real?
E ficțiune?
Voi lua loc până la sfârșit.
Eu, eu voi trece peste asta
Eu, eu voi supraviețui
Când lumea se lovește
Când cad și lovesc pământul
Mă voi întoarce
Nu încerca să mă oprești
Eu, eu nu voi plânge.
Eu, eu voi trece peste asta
Eu, eu voi supraviețui
Când lumea se lovește
Când cad și lovesc pământul
Mă voi întoarce
Nu încerca să mă oprești
Eu, eu nu voi plânge
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o cădere metaforică într-un loc necunoscut, similar cu Țara Minunilor. În ciuda dificultăților, naratorul își afirmă hotărârea de a depăși obstacolele, de a supraviețui și de a se întoarce mai puternic.