Bradul de Crăciun.
La bradul de Crăciun privind,
Cu luminițe colorate;
Lacrimi îmi curg împodobind,
Ideea de eternitate.
Crenguțele i le ating cu grijă,
Și-agăț pe ele tot ce-i mai frumos;
Mirosul de rășină-mi dă emoții,
Mă simt din nou copilul care-am fost.
Copiii mei acum m-animă,
Emoția împărtășind și ei;
Însă aș vrea pentru o clipă,
Să fiu cu bradul, numai eu.
În noaptea de Crăciun, privind spre brad,
Din plâns nu mă mai pot opri;
Când toată lumea s-a culcat,
Sub brad așez pachete mari cu jucării.
Luminile din brad le-aprind
Privind parcă spre infinit,
Și regăsindu-L pe Iisus
În fiecare dintre noi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia Crăciunului și a copilăriei, văzută prin ochii unui adult. Bradul devine un simbol al eternității și al amintirilor prețioase, împărțite cu familia, dar și trăite în intimitate.
