Arthur Rimbaud – Maniile Cezarului
Bărbatul pal, de-a lungul peluzelor în floare, / Pășește-n haine negre și cu țigarea-n dinți: … →
Bărbatul pal, de-a lungul peluzelor în floare, / Pășește-n haine negre și cu țigarea-n dinți: … →
Trăiesc stând jos; eu, înger în mâini de bărbier, / În pumni țin strâns o … →
Ea era grațios dezvelită / Și indiscreți arbori greoi / Zvârleau în geam câte-o creangă-nverzită … →
Copil, anume ceruri mi-au rafinat optica: toate caracterele îmi nuanțară fizionomia. / Fenomenele se tulburară. … →
Opt zile sfâșiasem eu bietele-mi botine / Mergând spre Charleroi, prin pietre, pe străduțe. / … →
În fața unei zăpezi o Ființă înaltă. / Șuiere de moarte și cercuri de muzică … →
De vânzare ceea ce Evreii n-au vândut, ceea ce noblețe nici crimă n-au gustat, ceea … →
Când fruntea-n zbucium roșu-a copilului cu-ardoare / Imploră roiuri albe de vise vagi, târzii / … →
I. / Şi-aşa, mereu, spre-azurul negru / Răsfrânt în marea de topaz, / Vor funcţiona … →
Veșnice Ondine, / Apa împărțiți-o bine! / Veneră, soră de azur, / Tulbură talazul pur! … →