Anghel Dumbrăveanu – O Cană de Apă
Atât de des mi-am spus că e târziu, / Că anii îmi răpiră mirarea vorbirii, … →
Atât de des mi-am spus că e târziu, / Că anii îmi răpiră mirarea vorbirii, … →
Ne va răni atâta alb vom fi-ngropați / ca doi copaci hieratici în ninsoare / … →
Ce amurg, femeia mea, ce amurg sidefiu, / Și marea ce singură își macină-ntrebările goale, … →
Nu mai am legăturile intime / De altădată / Cu procesul prin care planta-nflorește / … →
Lui Nichita Stănescu, Petre Stoica, Adam Puslojici, Srba Ignjatovici. / Suntem la masă aproape toți, … →
Îmi rămase numai pagina albă / a unui pustiu fără capăt, / unde vântul de … →
Nu se mai văd focurile jucând pe comori. / Cineva bate cuie într-o aripă albă. … →
Singur voi naufragia în odăile serii / Unde trupurile noastre se căutară / Cu-o primitivă … →
Cuvintele scrise de mine / Sunt un fel de-a vorbi / În umilința tăcerii / … →
Când se duce lumea la culcare / Cine-mi stă beat prin cârciumioare? / Și în … →