Am luat cu mine o floare de nu mă uita
E albastră ca și ochii tăi, măicuța mea
O păstrez mereu cu mine, prinsă-ntr-un album
Ca să-mi fie mângâiere pe al vieții drum.
Refren:
Casă, dulce casă, îmi e așa de dor
De pâinea de pe masă, de frații și de surori
Casă, dulce casă, la tine mă gândesc
Mi-e dor de iarba verde, de tot ce-i românesc.
Am trecut prin rău și bine în atâția ani
M-au înconjurat în viață prieteni și dușmani
Unii s-au purtat ca frații și m-au ajutat
Pentru banii, pentru avere alții m-au trădat.
Refren:
Casă, dulce casă, îmi e așa de dor
De pâinea de pe masă, de frații și de surori
Casă, dulce casă, la tine mă gândesc
Mi-e dor de iarba verde, de tot ce-i românesc.
Vă mai scriu câte o vedere, dragii mei părinți
Și-o semnez cu mângâiere și lacrimi fierbinți
Noaptea îmi aleg în taină de pe cer o stea
Și o rog să stea de veghe la căsuța mea.
Refren:
Casă, dulce casă, îmi e așa de dor
De pâinea de pe masă, de frații și de surori
Casă, dulce casă, la tine mă gândesc
Mi-e dor de iarba verde, de tot ce-i românesc
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund de casă, de familie și de originile românești. Vorbește despre amintiri dragi, despre legături puternice și despre sentimentul de apartenență.