Sus în pădurea cu tei, mai
Și-a făcut mândra bordei
Am să merg și eu la ea, mai
Că mă cheamă dragostea.
Bordeiaș din poieniță
Am o dulce mândruță
Bordeiaș din poieniță
Am să-i dau mândrei guriță.
Refren:
Hai, bordei, hei-hei-hei
Bordeiaș, bordei, bordei, mai
Hai, bordei, hei-hei-hei
Bordeiaș, bordei, bordei, mai
Hai, bordei, hai, bordei
Bordeiaș, bordei, bordei, mai
Hai, bordei, hei-hei-hei
Bordeiaș, bordei, bordei, mai.
Bordeiaș cu ușa-n vale
Tu mă faci să vin călare
Să-mi iau mândra s-o sărut
Și-apoi să mă tot duc.
Bordeiaș cu ușa-n vale
Tu mă faci să vin călare
Bordeiaș cu ușa-n vale
Tu mă faci să vin călare.
Refren..
Bordeiaș cu ușa-n vale
Tu mă faci să vin călare
Bordeiaș cu ușa-n vale
Tu mă faci să vin călare.
Refren..
Sensul versurilor
Cântecul descrie un sentiment de dor și atracție față de o persoană dragă, într-un cadru natural idilic. Bordeiașul devine un simbol al locului de întâlnire și al iubirii.