Nu-i târziu
Nu-i târziu să cred
Nu-i târziu să cred glasul tău și-n mâna ta
Și-n privirea ta
Să cred în ea
Să visez că-mi aduci lumini
Însă tu dispari în fum
Și pașii tăi se pierd pe alt drum
Te chem acum
Locul tău ca un arbore de-argint mi-a amintit
Că povestea noastră fără de sfârșit
Va-ncununa într-o zi
Iubirea mea și-a ta
Aaa-aaa-aaa-aaa.
Refren:
Tu ești primăvara mea
Cu ochi de stea și mâini de flori
De vrei orice nor tu îl alungi
Peste zări cu glas de dor
Tu ești primăvara mea
Lumina mea și dulci chemări
Departe spre zări cu glas de dor
De dor.
Ai plecat
Și în urma ta
Râul n-are glas și ochii mei rămân pustii
Și mă-ntreb mereu
Când ai să vii
Te ating,
Și-un fragil contur
Se destramă-n vânt și ești un nor și iar te pierd
Ești un gând amăgitor
Ai plecat și-ai lăsat închisă-n floarea ce-o purtai
Bucuria întreagă-a soarelui de mai
Și ai ascuns un dor în taina stelelor
Aaa-aaa-aaa-aaa.
Refren:
Tu ești primăvara mea
Cu ochi de stea și mâini de flori
De vrei orice nor tu îl alungi
Peste zări cu glas de dor
Tu ești primăvara mea
Lumina mea și dulci chemări
Departe spre zări cu glas de dor
De dor.
Nu-i târziu, nu-i târziu să-ți spun
Că iubirea-n zori, răsărit de flori
Nu se poate opri, nu se va sfârși
Oare-ai să revii?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru o persoană iubită, comparată cu primăvara. Versurile descriu o pierdere și o speranță fragilă de reîntoarcere, amestecate cu amintiri luminoase.