Când vei veni iar lângă mine,
Câmpia te va aștepta
Cu florile să ți se-nchine,
Cu apele, cu liniștea.
Iar eu, în prag de sărbătoare,
Voi sta în poartă, așteptând,
Să te arăți în depărtare,
Ca să mă bucur mai curând,
Ca să mă bucur mai curând.
Când vei veni iar lângă mine,
Topi-vom umbra din priviri,
Și-n noaptea unor lungi suspine,
În ziua unei regăsiri,
Am să te-nalț către lumină,
Ca să te-ntreb apoi încet,
Dacă n-ai vrea să fii regină
A lumii mele de poet,
A lumii mele de poet.
Voi aștepta să-ți spun cuvântul,
Ca să înalț un cântec nou
Ce-l va cânta întreg pământul,
Purtându-l ca pe un ecou
Ce-ți va șopti, ajuns la tine,
Că eu de când ai lăcrimat
Și ai plecat de lângă mine,
Nu-mi amintesc să fi cântat,
Nu-mi amintesc să fi cântat.
Și când va fi să stai cu mine,
De partea dragostei să treci,
Să uiți trecutele suspine,
Că n-am să te mai las să pleci,
Că n-am să te mai las să pleci, să pleci..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unui poet pentru persoana iubită și anticiparea revederii. El își imaginează momentul reîntâlnirii ca pe o sărbătoare, promițând să o ridice la rang de regină a lumii sale poetice și să creeze un cântec nou dedicat ei.