E toamna iar și tristă marea
Și-aud țipând în depărtări
Doar pescărușii ce-au fost martori
Frumoasei noastre desfătări
Frumoasei noastre desfătări.
Refren: 2x
Doar marea
Cu-a sa întindere albastră
Și pescărușii au cunoscut iubirea noastră
Și briza caldă prin părul tău când se juca
Doar ea știa
Dragostea mea și-a ta.
Nisipul rece mă-nfioară
Și tristă creasta grea de val
Tăcută-n stâncile stinghere
Ce singur sunt pe-al mării mal.
Refren: 2x
Eu te aștept la malul mării
În locu-n care ne-am iubit
Chiar dacă-i frig și bate vântul
Eu te aștept necontenit
Eu te aștept necontenit.
Refren: 5x
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de melancolie și așteptare pe malul mării, amintindu-și de o iubire trecută. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute cu persoana iubită și își exprimă dorința de a o reîntâlni, în ciuda trecerii timpului și a schimbărilor din natură.