Bată-te norocul, viață, sai lai lai
Ești subțire ca și-o ață, sai lai lai
Tragi de ea, gândești că ține, sai lai lai lai
Se rupe când ți-i mai bine, sai lai lai.
Tot așa zice lumea, mai, sai lai lai
Că n-oi muri-n casa mea, mai, sai lai lai
C-oi muri la crâșma bând, mai, sai lai lai lai
Ori de la mândre venind, mai, sai lai lai.
Tot așa-mi zic pretenii, mai, sai lai lai
Că eu acasă n-oi muri, mai, sai lai lai
C-oi muri la Făgădău, mai, sai lai lai lai
Și n-oi muri-n patul meu, mai, sai lai lai.
Când a fi la moartea mea, mai, sai lai lai
Să nu mă-ngroape popa, mai, sai lai lai
Să mă-ngroape lăutarii, sai lai lai lai
Mândrele și ospătarii, sai lai lai
Să mă-ngroape lăutarii, sai lai lai lai
Mândrele și mandatarii, sai lai lai
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o resemnare fatalistă față de viață și moarte. Vorbește despre credința că moartea nu va surveni acasă, ci într-un context de petrecere, fiind înconjurat de lăutari și femei.