De fapt, iubeam, uram.
Mă poți întinde pe roată, eu te privesc
drept în față, fiu al femeii.
Sunt portocale în geamuri și sori în geamuri
sunt stele-n geamuri și luni în ramuri
și ce-i dacă, vezi doar, îmbătrânim,
ne julim, ne ciupim,
ne tutuim. Am o fată de măritat.
Am o aftă de vindecat.
Printr-o tumbă. Decât să te vinzi pe-un os,
mai bine-n draci pân’ la os.
Mai bine criță și-n panglici și-n obrăzar,
mai bine-n doi prin mărar.
Sunt portocale în geamuri și luni în geamuri
sunt stele-n geamuri și sori în ramuri.
De fapt, iubeam, uram.
Mă poți întinde pe roată, eu te privesc
drept în față, fiu al femeii.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra dualității vieții, iubire și ură, îmbătrânire și acceptare. Vorbește despre complexitatea relațiilor și despre găsirea frumuseții în lucrurile simple, chiar și în mijlocul dificultăților.