Am fost doi călători cu trenul
Ce am urcat fără bilete
Și fără nici un alt bagaj decât
Semnalul de alarmă din perete
Dar n-am putut călători împreună
Și-am luat cu noi câte o gară
Ca două păsări în furtună
Ce s-au iubit ultima oară.
Refren:
N-a fost nimic din ce-a putut să fie
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit
De simplul fapt divers ce nu se știe
În care timp și loc s-a petrecut
Și-atâta tot din ce-a putut să fie
N-a fost decât un searbăd început
De simplul fapt divers ce nu se știe
În care timp și loc s-a petrecut.
N-a fost nimic din ce-a putut să fie
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit
De simplul fapt divers ce nu se știe
În care timp și loc s-a petrecut.
Refren..
Și-atâta tot din ce-a putut să fie
N-a fost decât un searbăd început
De simplul fapt divers ce nu se știe
În care timp și loc s-a petrecut.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație eșuată, marcată de regret și de sentimentul că ceva important s-a pierdut. Amintirile sunt vagi, iar motivul despărțirii rămâne necunoscut, fiind atribuit unui "fapt divers" inexplicabil.