Seară de seară, copilașii de la orfelinat
fură trompete și aleargă la mine. Cu Dizzie, cu Charlie,
cu tot neamul lor prihănit în oglinzi.
Întâi ne privim, întâi probăm același frac. Plângem.
Prin odaie, aceleași negre lalele, aceleași codobaturi
încâlcite în perdele grele; aceleași vânătăi – continuă
cucul de plumb legănându-se în ceriu.
Începem. Cu Dizzie, cu Charlie, cu tot neamul lor
prihănit în oglinzi. Be bop slow feeling. Vânt roșu
face noduri prin razele vineții. Și chiar în grădină,
seară de seară, ei se puteau aduna.
Pe pleoape mici, picături se zbat și se-nchină. O dulce
poveste. Seară de seară, copilașii de la orfelinat
fură trompete și aleargă la mine.
Sensul versurilor
Piesa evocă o atmosferă melancolică, amintind de copilăria petrecută într-un orfelinat. Copiii găsesc consolare în muzică, aducând un omagiu unor figuri legendare ale jazz-ului.