Vino, Doamne, aci, a mă păli –
Știu, în fața Ta nu voi păli.
Ce mi-ai dat – e-ntreg – ia-l, zău!
Mă-amăgesc doar, cu Numele Tău.
Ești robust, creezi prin concepte,
Dar mă jenez de lucruri incerte.
Ori, nici n-ai dat, la naivul,
Să creadă gura plină cu mustul.
Nu cred, Doamne, să nu Te superi,
Duc sute de dubii pe umeri.
Iubește-mă, Te pricepi la asta,
Ca și Soarele, topind zăpada.
Sau bate-mă, dar s-ai grijă,
Nu Te întreb, dacă ai milă.
Și sângele Îți dau, cu amar.
– Că, Tu nici sânge n-ai, ce bizar.
Mă știi bine, la fel și destinul,
Dar ia-Ți înapoi talentul.
Oh, Doamne, fă vizită la mine!
Căci, clemența Ta numai vine.
Știu, în fața Ta nu voi păli,
Vino, Doamne, aci, a mă păli.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o rugăciune amară către Dumnezeu, plină de îndoieli și reproșuri. Vorbitorul se simte deziluzionat și oferă totul, inclusiv talentul, într-un gest de sacrificiu, dar și de disperare.