Tânăr, de douăzeci de ani, de vârsta mea,
Pe iubita frumoasă o iubește mult,
Așa o iubește, cum râul își iubește albia,
Unde și peștii se ascund în mâl, dacă au obosit,
Doar o mângâie și o iubește mult,
Dacă primește flori, îi dă toate, îi dă și pâinea,
N-o taie el singur.
Îi citește ziarul, așteaptă
până când adoarme, apoi adoarme și el,
O ajută să aprindă focul și fluierând taie lemnele,
Dacă aș avea iubită, și eu aș iubi-o mult,
Tocmai, cum râul își iubește albia.
Sensul versurilor
Piesa descrie iubirea pură și devotamentul unui tânăr față de iubita sa. El o iubește necondiționat, oferindu-i totul și având grijă de ea în cele mai mici detalii, asemenea unui râu care își iubește albia.