(Mikor az uccán átment a kedves).
Când a traversat iubita strada,
vrăbii, porumbei și-au curmat sfada.
Când a pus pe trotuar piciorul,
lumina gleznei scăpăra fuiorul.
Când umărul și l-a smucit abia,
ochii băiatului s-au luat după ea.
Călca plutind – s-aprindea lumina,
o admirau, uimită li-era mina.
Îi zâmbeau și nimeni nu pizmuia
că ea-i stăpână pe inima mea.
O, ce teamă mi-era că mi-o fură
pe cea strânsă-n brațe cu căldură!.
În inimă s-a-nfipt acul trufiei,
a smuls din ea floarea geloziei.
Trecea draga, frumoasă, senină,
s-apleca-n urmă-i adiere lină.
iunie 1925
Sensul versurilor
Poemul descrie admirația profundă a naratorului pentru iubita sa, surprinsă într-o scenă cotidiană. Frumusețea și grația ei atrag atenția tuturor, dar naratorul este cuprins de gelozie și teama de a o pierde.
