Refren X2 (Fratele Costel):
Omul nou, omul nou spune multe
Din păcate a uitat să și asculte
Informat, se mișcă rapid, dar practic
Spiritual, rămâne atât de static!
Celălalt:
Tehnic vorbind, te fac dacă te bagi
Chiar dac-ai iPhone, iPad… Ai, taci!
Că mie când mi-e dor de cineva, știi ce fac?
Îl zic să ne vedem, frate, nu-i dau vreun like!
Nu suport să-i văd pe toți pe telefoane, vere
Postând nimicuri efemere
În aceeași încăpere…
Amice, cred că sunteți prăjiți
Ați vorbit să vă-ntâlniți
Și acum nu vă vorbiți?
Mă simți? Vorbesc de sentiment, frățioare
De respectul din salut, de căldura din îmbrățișare
Că vezi tu, tehnologia-i bună
Dar nu când stai pe Facebook câte-o săptămână
Nu-i de glumă!
Închide laptop-ul, deschide ușa, ieși pe-afară
Viața sedentară omoară viața socială!
Mai lasă mașina, urcă pe bicicletă
Că sufletului n-o să poți să-i plătești amenda!
Refren X2.
Fratele Costel:
Îmi e jenă, când văd că educația-i la ghena
Băieți de bani gata bagă păcănele, în venă
Băieți ca mine bagă muncă, trudă multă
Câtă ciudă, în jur artiști ce-s gata să te f**a!
Tehnologia omoară spiritu’
Deschide mintea nu cu cheia, cu un pașpartou
Da’ nu prea pari tu să fii deranjat
Ești non-stop conectat, o arzi teleghidat!
Cu cipul’, cu jeep-ul’. cu chipul’ pierdut
Știința avansează ca un orb pe un pod rupt…
Progresăm, da’ nu suntem cumpătați
Suntem cumpărați, și mulți cam pătați!
Și mulți cam plecați cu mintea, cu capu’
Și mulți vă plecați la ce se numește dracu’!
În curând, copilu’ timpurilor noi
Va-ntreba: « Tati, care este mami dintre voi? ».
Refren X2.
Omul Gnom:
Tehnologia e utilă, folosită util
Altfel e doar un drog subtil
Un instrument subtil
Un mod de-a te face senil
Inutil, obtuz, până omu’ neo-confuz
Se vede clar, da’ se vede că e clar confuz!
E-un joc de care pe care,
De carne pe carne
Cine are e tare
Dar e foame de oameni…
E-o capcană dulce, seduce
Și nu se duce până nu te ia cu ea
Devii dependent de ce se-ntâmplă-n viața altuia
Tot timpu-n căutare de sine prin exterior
Spiritu’ așteaptă trezirea în interior
Răbdător, plin de adevăr
Așteaptă să se deștepte
Omul nou tre’ să-nvete să urce câteva trepte!
Spiritual static
Mental ostatic
Conștiința după gratii
Varsă o lacrimă de platină
Jonglând între patimi
Se caută-n obiecte sălbatic,
Surd practic la vocea lui interioară
De el fuge aprig..
Și e mereu în lipsă de timp, mereu în mișcare
Mereu urmărit, supravegheat, și nici n-are
Vreo idee, se bucură la o orhidee downloadată
Neînțelegând nimic… Mai ascultă asta o dată!
Sensul versurilor
Piesa critică modul în care tehnologia ne afectează viața socială și spirituală. Subliniază superficialitatea relațiilor online și importanța conexiunilor umane reale, avertizând asupra pierderii valorilor și a identității în era digitală.