Fratele:
PLASTIC! Îmbrăcăminte, mâncare
Morman de interese, bani mulți, degradare…
PLASTIC! Minunăție, nepăsare
Consum, dependență, subdezvoltare…
PLASTIC! Aplicații, natură, gaze…
PLASTIC! Sateliți, ambalaje, mase…
PLASTIC vorbești
Tu PLASTIC gândești
Sunt PET-uri în apă, ai solzi ca de pești!
Sunt munții urbani cu oameni pe creste
Cară gunoaie, duc cuie în blestem
Din PLASTIC sunt suflete multe, vândute
Nu se reciclează, rămân mereu crude…
Însumăm, consumăm, și ne consumăm
Din mașini ne aruncăm
Și ne îngropăm!
Nu știm să reciclăm
Noi știm să recităm
Pustii să excităm
Cu jind să licităm…
PLASTIC! O perdea mult prea groasă
Prin ea nu se vede natura cea frumoasă…
PLASTIC! Soluție la toate
Și luna-i din PLASTIC! E noapte!.
Refren (Celalalt & Milena Cnejevici) :
Mult prea mult
Prea mult este prea mult
Prea mult consum este prea mult
Pământul e un freamăt mut
Prea mulți nu îl aud….
Omu Gnom:
Oamenii atrag doar mizerii ca aspiratoarele
Mental de PLASTIC ca moderatoarele
PLASTIC în gândire
PLASTIC în mâncare
PLASTIC la trezire
PLASTIC la culcare…
PLASTIC e bradu’
PLASTIC e cadru’
PLASTIC e unu’
PLASTIC e altu’
PLASTIC e bunu’
PLASTIC e patu’…
Caractere de fier înlocuite cu PLASTIC
Până și icoana e de PLASTIC!
Uită-te după ființă (totu’ e PLASTIC)
Gândește-te la conștiință (totu’ e PLASTIC)
Verifică-n știință (totu’ e PLASTIC)
Suntem toți în suferință după PLASTIC!
Faza nasoală
E că ei trag tot ce e de PLASTIC
Pentru că-l aruncăm și dispare din raza noastră vizuală…
Ce să mai spui despre tot ce reprezintă PLASTIC
Când descriindu-l, până și poetu’ se exprimă PLASTIC?.
Refren.
Celalalt:
Tu ai vrea să trăiesc în PLASTIC pe telefon
Eu iubesc CLASIC, suflet, piele de om
Tu vinzi doar ambalaje la suprapreț
Și reacția tuturor e la modul: “Tipla, ti-l plătesc! ”
Nu ai motive sau scuze, ceva îmi scapă…
Prezervative sunt meduze-n apă, ceva îți scapă!
Ne joci pe degete, periculos ca pe trăgaci
Semănând PLASTIC nu poți recicla copaci!
Dezvolți cip-uri, hard-uri, ai probleme de memorie
Nu-ți mai vezi chipul printre-atâtea straturi de folie…
Iar pământul-și cântă gându’ tot mai apăsat
Când nu mai e apă-n sat
Ce aparat de aparat?
Se dă restart!
Nu mai poți corecta eroarea
Pe ecranul tău de PLASTIC vezi numărătoarea…
S-a sfârșit brutal
Visul tău artificial
Într-o lume de PLASTIC, li se pare natural!.
Refren
Sensul versurilor
Piesa trage un semnal de alarmă asupra poluării cu plastic și a consumului excesiv. Artificiile și dependența de plastic sufocă natura și sufletele oamenilor, ducând la o lume artificială și la pierderea conexiunii cu realitatea.