Zorica Latcu – Sonet

Ne-am pomenit în plină primăvară:Din cer lumina picură, ca mierea,Coboară peste câmpuri tămâiereaDin ruga caldă-a vântului de seară. Din clopote de floare, ÎnviereaRasună-n zvonuri de mireasmă rarăȘi păsările toate se-mbătarăDe cântece, mai dulci ca mângâierea. În leagăn alb de ramuri înflorite,Va crește rodul plin de desfătare,Ci-n suflet, ghețurile nu-s topiteȘi tot mai urlă vântul de … Citește mai mult

Zorica Latcu – Tu

Pe ce Te-am cunoscut? Nu Te-am văzutȘi nu Te-am auzit; dar am știutCă Tu erai Acela. N-am simțitNici fâlfâirea hainei; neclintitEra în casă totul și înecatÎn beznă, când deodată s-a mișcatCeva, dar n-am știut: în mine fuMișcare, sau în juru-mi. Știu că TuAi fost Acela. Nu, n-ai strălucitÎn slavă mare, nici nu Te-ai ivitSă-mi dai … Citește mai mult

Zorica Latcu – Focul

Căsuța mea de scânduri s-a aprins.Ardea în noapte. Focul a cuprinsȘi tindă și odăi și coperiș.Voiam să ies din casă pe furișC-o legătură-n mână. N-am putut.În val de flăcări albe m-am zbătut.Vecinii toți dormeau, și de-nzadarPlângeam închisă-n grinzile de jar.Și ca să pot scăpa din casa mea,Am lepădat și haina căci ardea,Și-am aruncat și legătura-n … Citește mai mult

Zorica Latcu – Pâine

În trup curat de Maica nenuntita,Crescu sfânt trupul Tău din har ceresc,Precum din ploaie și din raze crescMănoase spice-n țărâna rodită.Și, ca un bob de grâu dumnezeiesc,Te-ai măcinat în ura cea cumplităȘi-ai hărăzit ființa Ta zdrobită,Acelor mulți, cari veșnic flămânzesc.Smeriți, cu slabe mâini nesățioase,În ruga lor din veci Te-au așteptat,Cerșind mereu fărâme luminoase.Cu sânge și … Citește mai mult

Zorica Latcu – Colind

Lerui, Doamne Ler,Din înaltul Cer,Cerne Maica, cerne,Fulgi moi așterne,Nimeni să nu-i vadăUrma prin zăpadă,Să nu se cunoascăCe fiu va să nască.Lerui, Doamne, Ler,Din înaltul Cer,Coboară, coboară,Preasfânta Fecioară;Dar pe unde mergeUrma i se șterge,Taina din vecieNimeni să n-o știe.Lerui, Doamne, Ler,Din înaltul Cer,Intră-n staul, iatăMaica PreacuratăÎn staul de vite,Pe paie strunjite,Să nu se cunoascăCe fiu va … Citește mai mult

Zorica Latcu – Intrarea

Așa te vede duhul meu, Stăpână:Te duce Ana, Maica-ta de mână.Cum urci cu pași mărunți pe sfânta scară,În ochi porți cerul nopților de varăȘi părul tău e caier de lumină.Smerit în rugă, trupul mic se-nclinăȘi fața de copil așteaptă harul.Ca să-ți picteze slava, iconarulTopit-a-n flăcări vechea lui comoară,A prefăcut-o-n pulbere ușoarăȘi pată de argint a … Citește mai mult

Zorica Latcu – Apocalipsa

Acolo, sus, în munți pustii de iască,Prăpastie de flacără se casaȘi focul linge-ntinderea cerească.Un semn s-a arătat din cer, departe.Citeam din flăcări vii, ca dintr-o carte,Cuvântul sfânt al întreitei Arte.Scria pe cer de noapte jeragaiul.Ce limpede-mi sună-n ureche graiul,Ducând pe val de cântece tot Raiul.Ca limbile de flacără mi-arată,Pe nori de armonie necreată,Dumnezeirea, încă ne-ntrupată.În … Citește mai mult

Zorica Latcu – Vinul

Vinul.Îmi strâng durerea în inimă, ca-n teasc.Din ea, mustind, poemele se nasc;Și fierbe mustul-n clocot rubiniu,În butii cu cerc de fier de-abia-l mai țin.S-a limpezit apoi în căni de lutȘi locul de mireasmă s-a umplut.Ulcelele-nflorite îl cuprindÎn smalțul lor? și mâinile se-ntind.Să ia din rodul viei. Dar ce vreți,Voi, buze întinate, voi ochi beți?Voi de-nzadar … Citește mai mult

Zorica Latcu – Spovedanie

Doamne, dintr-a inimii prisacă,Dorurile-n roi spre Tine pleacă.Lungă-i calea foarte, pan’ la TineCum s-o afle bietele-mi albine?Fac popas în ierburi înflorite,Spornic sug dulceață din ispiteȘi să bea din floare dacă-ncearcăAripa de pulbere și-o-ncarcă.Din măceș, din crini, din mătrăgună,Mirosul florilor în stupi l-adună.Mustul dulce-luminos le-mbată.Au uitat spre Tine drumul, Tată.Ca margaritarele-n șiraguri,Lin s-așază faguri lângă faguri.Doamne, … Citește mai mult

Zorica Latcu – Fila Din Acatist

Bucură-te, leagăn alb de iasomie,Către care-n roiuri fluturii coboară,Bucură-te, raza stelei din vecie,Bucură-te, Maică pururea Fecioară,Dulcea mea Marie.Bucură-te, floare fără de prihană,Albă ca argintul nopților de vară,Spicul cel de aur veșnic plin cu hranăMirul care vindecă orice fel de rană,Bucură-te, Maică pururea Fecioară,Ploaia cea de mană.Bucură-te, brazdă plină de rodire,Munte sfânt, în care s-a-ngropat comoara,Bucură-te, … Citește mai mult