https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/wislawa-szymborska-intoarceri https://versuri.pro/wislawa-szymborska-intoarceri#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88066 →]]> S-a întors acasă. N-a scos niciun cuvânt.
Era limpede – ceva n-a mers așa cum trebuia.
S-a lungit în pat în hainele ce le purta.
Și-a tras pătura peste cap.
Și-a strâns genunchii la piept.
Are aproape patruzeci de ani, dar nu și în acest moment.
Acum e ca în pântecul mamei sale,
înveșmântat în suficiente straturi de piele, adăpostit în întuneric.
Mâine o să țină un discurs
despre homeostazia în cosmonautica megagalactică.
Acum însă, e ghemuit și adormit.

]]> https://versuri.pro/wislawa-szymborska-intoarceri/feed 0 https://versuri.pro/wislawa-szymborska-nevasta-lui-lot https://versuri.pro/wislawa-szymborska-nevasta-lui-lot#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14343 →]]> Probabil am privit în urmă din curiozitate.
Dar e posibil să fi avut şi alte motive.
Am privit în urmă jelindu-mi vasul de argint.
Din neatenţie, în timp ce-mi încheiam sandala.
Să nu mai văd ceafa plină de virtuţi
a soţului meu, Lot.
Ştiam că nici de-aş cădea moartă
nu s-ar opri din drum.
Din nesupunerea unui om înjosit.
Cercetând dacă pe urme îmi călca cineva.
Lovită de tăcere, sperând că Dumnezeu se răzgândise.
Cele două fiice ale noastre dispăruseră peste vârf de deal.
Simţeam cum îmbătrânesc. Distanţă.
Rătăceam fără sens. Toropeală.
Am privit în urmă aşezându-mi desaga pe pământ.
Am privit în urmă cu teamă, neştiind încotro să păşesc.
În cale mi-au apărut şerpi,
păianjeni, şoareci de câmp, şi pui de vulturi.
Nici buni, nici răi. Pur şi simplu orice vietate
se chinuia să răzbată prin panica iscată.
Am privit în urmă devastată.
Ruşinată pentru că mă furişam.
Pentru că-mi venea să urlu, să mă-ntorc.
Sau doar pentru rafala de vânt ce mi-a despletit părul
şi mi-a-ndepărtat pentru o clipă veşmântul ce m-acoperea.
I-am simţit privindu-mă de pe zidurile Sodomei,
i-am simţit izbucnind în râs, o dată şi încă o dată.
Am privit în urmă cu mânie.
Savurându-le soarta cumplită.
Am privit în urmă pentru toate cele menţionate mai sus.
Am privit în urmă fără vreo intenţie.
O piatră mi s-a rotit sub talpă, mârâind la mine.
Brusc, pământul s-a despicat şi mi-a tăiat drumul.
Pe-o margine de crăpătură un hârciog păşea mărunt,
şi-n acel moment amândoi am privit în urmă.
Nu, nu. Am continuat să alerg,
m-am târât, am încercat să zbor
până când întunericul s-a prăvălit din ceruri
şi odată cu el ţărână şi păsări moarte.
N-am putut să respir şi m-am rotit fără sens.
De cineva m-ar fi văzut şi-ar fi închipuit că dansam.
Probabil am avut ochii deschişi.
Probabil am căzut cu faţa spre oraş.

]]> https://versuri.pro/wislawa-szymborska-nevasta-lui-lot/feed 0 https://versuri.pro/wislawa-szymborska-abc https://versuri.pro/wislawa-szymborska-abc#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14359 →]]> Nu am să știu niciodată
ce a gândit A despre mine.
Dacă B m-a iertat vreodată.
De ce a susținut C că totul e în ordine.
Ce rol a avut complicitatea lui D în tăcerea lui E.
Ce a așteptat F, dacă a așteptat ceva.
De ce s-a prefăcut G, de vreme ce a știut atât de bine.
Ce a ascuns H.
Ce a dorit I să adauge.
Sau dacă, faptul că am fost aproape,
a însemnat ceva
pentru J, pentru K, și pentru restul alfabetului.

]]> https://versuri.pro/wislawa-szymborska-abc/feed 0 https://versuri.pro/wislawa-szymborska-daca https://versuri.pro/wislawa-szymborska-daca#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14344 →]]> Dacă lucrurile ar putea vorbi –
dar dacă ar vorbi, ar putea la fel de bine să și mintă.
Mai ales cele mici și neînsemnate,
ca să atragă atenția asupra lor.
Mă gândesc cu groază
la ce mi-ar putea spune nasturele tău descheiat,
iar ție – cheia ușii mele,
mitomană bătrână.

]]> https://versuri.pro/wislawa-szymborska-daca/feed 0 https://versuri.pro/wislawa-szymborska-scrierea-autobiografiei https://versuri.pro/wislawa-szymborska-scrierea-autobiografiei#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14360 →]]> Ce trebuie?
Trebuie să scrii o cerere,
iar la ea autobiografia s-o adaugi.
Oricât de lungă e viața,
autobiografia fă-o scurtă.
Obligă lapidarul și selecția faptelor.
Schimbarea de peisaje în adrese
și de-amintiri neclare în datele stabile.
Dintre iubiri ajunge cea de nuntă,
dintre copii, doar cei născuți.
Esențial e cin’te știe, nu pe cine știi.
Călătorii – doar dacă-s în afară.
Apartenența la ceva, dar fără ce.
Medalii – fără pentru ce.
Să scrii așa, de parcă nicicând n-ai fi vorbit cu tine
și te-ai fi ocolit.
Să omiți câini, pisici și păsări,
vechi suveniruri, vise și amici.
Prețul mai presus de valoare
și titlul în loc de text.
Mai curând numărul ghetelor decât încotro
merge el, cel care te crezi a fi.
La asta poza c-o ureche dezvelită.
Contează forma ei, nu ce aude.
Ce aude?
Duduitul mașinilor tocând hârtia.

]]> https://versuri.pro/wislawa-szymborska-scrierea-autobiografiei/feed 0 https://versuri.pro/wislawa-szymborska-vocabular https://versuri.pro/wislawa-szymborska-vocabular#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14345 →]]> — La Pologne? La Pologne? E tare frig acolo, nu-i așa? — mă întrebă ea, dându-și importanță. Căci, cu atât de multe țări, cele mai favorabile discuții sunt cele despre vreme.
— O, doamnă — doresc să-i răspund — poeții poporului meu își scriu versurile purtând mănuși. Nu spun că nu și le scot niciodată; le dau jos, desigur, dacă razele lunii sunt suficient de calde. Prin asprimea versurilor lor, căci numai astfel se pot descrie zgomotele infernalelor furtuni de acolo, glorifică simpla existență a celor ce păstoresc foci. Clasicii își scrijelesc odele cu țurțuri pe bucăți de gheață. Restul, decadenții, își plâng de milă cu lacrimi înghețate. Iar cei ce vor o moarte sigură prin înecare au nevoie de-un topor, să spargă gheața mai întâi. O, doamnă, dragă doamnă.
Asta vreau să-i zic. Dar uit cum se spune la focă în franceză. Și nu sunt prea sigură nici de țurțure, nici de topor.
— La Pologne? La Pologne? E tare frig acolo, nu-i așa?.
— Pas du tout — îi răspund cu răceală.

]]> https://versuri.pro/wislawa-szymborska-vocabular/feed 0 https://versuri.pro/wislawa-szymborska-viata-grea-cu-memoria https://versuri.pro/wislawa-szymborska-viata-grea-cu-memoria#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14361 →]]> Nu sunt un public bun pentru memoria mea.
Ea vrea să-i ascult necontenit glasul,
în timp ce eu mă foiesc, tușesc,
ascult și nu prea,
ies, mă întorc, iar ies.
Vrea să-mi răpească toată atenția și timpul.
Când dorm, îi vine ușor.
Ziua lucrurile stau altfel și nu-i convine.
Îmi plasează cu zel scrisori vechi, fotografii,
abordează întâmplări importante și neimportante,
își îndreaptă privirea spre priveliști neglijate,
le populează cu morții mei.
În poveștile ei sunt totdeauna mai tânără.
Drăguț, dar la ce bun mereu această temă?
Orice oglindă are pentru mine alte vești.
Se-nfurie când dau din umeri.
Atunci, răutăcios, îmi pune pe tavă toate erorile mele,
serioase, iar apoi uitate ușor.
Mă privește-n ochi, așteaptă să vadă cum reacționez.
Până la urmă mă alină că putea fi mai rău.
Vrea să trăiesc doar pentru ea și cu ea.
Cel mai bine într-o cameră întunecată, închisă,
în timp ce în planurile mele sunt mereu soarele de acum,
orii din prezent, drumurile la zi.
Uneori sunt sătulă de compania ei.
Îi propun să ne despărțim. Începând de azi, pentru totdeauna.
Atunci îmi zâmbește cu îndurare,
știe că asta ar fi o pedeapsă și pentru mine.

]]> https://versuri.pro/wislawa-szymborska-viata-grea-cu-memoria/feed 0 https://versuri.pro/wislawa-szymborska-sub-o-singura-stea https://versuri.pro/wislawa-szymborska-sub-o-singura-stea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14346 →]]> Cer scuze întâmplării că sunt necesitate.
Şi tu, necesitate, mă iartă de greşesc.
Să nu se supere fericirea că o iau drept a mea.
Să uite morţii că abia mai mocnesc în memorie.
Cer scuze timpului pentru infinitatea lumii
scăpată-o clipă din vedere.
Vechii iubiri cer scuze că prima e cea nouă.
Iertaţi-mă, războaie de demult, că vin cu flori acasă.
Deschise răni, iertaţi-mă şi voi, că-n deget mă înţep.
Pentru discul cu menuer cer scuze celor din abis, ce strigă.
Şi pentru visul de la cinci, din zori, celor aflaţi în gări.
Iartă-mă, tu, speranţă asmuţită, că uneori de râs mă prăpădesc.
Şi voi, pustiuri, milostive fiţi, că nu alerg cu lingura de apă.
Tu, acvilă, de ani aceeaşi, şi în aceeaşi colivie,
ţintă privind fără să mişti în tot acelaşi punct mereu,
mă iartă, chiar de-ar fi să fii numai o pasăre-mpăiată.
Copacului tăiat cer scuze pentr-ale mesei lungi picioare.
Şi marilor enigme, scuze, pentru măruntele răspunsuri.
Tu, adevăr, nu-mi da vreo importanţă.
Tu, profunzime, bună fii cu mine.
Iar tu, a vieţii taină, rabdă din trenă fire să îţi smulg.
Fiindcă arareori te am, nu m-acuza, tu, suflet.
Cer scuze tuturor de faptul că pretutindeni nu pot fi.
Cer scuze tuturor că nu ştiu să fiu ca fiecare-n parte.
Ce ştiu, e că-n această viaţă nu mă justifică nimic,
fiindcă eu însămi stau în a mea cale.
Nu mă huli, tu, limbă, că vorbe grave-ţi cer
şi-apoi le-adaug trudă, uşoare să arate.

]]> https://versuri.pro/wislawa-szymborska-sub-o-singura-stea/feed 0 https://versuri.pro/wislawa-szymborska-negativ https://versuri.pro/wislawa-szymborska-negativ#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14347 →]]> Negație.
Împotriva unui cer cenușiu
un nor gras
negru strălucitor de soare.
În stânga, adică în dreapta,
o ramură de cireș alb, cu flori negre.
Umbre triste pe fața voastră întunecată.
Tocmai v-ați așezat la masă
pune mâinile tale pe ea, și roagă-te.
Arăți ca o fantomă
care încearcă să convoace pe cei vii.
(Și din moment ce încă mă număr printre ei,
Ar trebui să i se pară și să atingă:
noapte bună, adică, bună dimineața,
adio, adică, salut.
Și nu pune la îndoială nici un răspuns
cu privire la viață,
că furtuna era înainte de scoică).

]]> https://versuri.pro/wislawa-szymborska-negativ/feed 0 https://versuri.pro/wislawa-szymborska-unora-le-place-poezia https://versuri.pro/wislawa-szymborska-unora-le-place-poezia#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=14348 →]]> Unora –
asta înseamnă că nu tuturor.
Nici măcar celor mai mulţi, doar câtorva.
Nu punem la socoteală şcolile, unde-i impusă,
nu-i socotim nici pe poeţi,
ne dă cam două fiinţe dintr-o mie.
Le place –
dar le place şi supa cu găluşte,
şi complimentele, chiar şi culoarea albastră,
haina cu care s-au obişnuit,
nu mai vorbesc de propria lor părere
sau mângâiatul unui câine.
Poezia –
dar ce e poezia?
S-au dat atâtea răspunsuri evazive
la această întrebare.
Nici eu nu ştiu ce-i poezia,
şi mă agăţ de-acest nu ştiu ca de-un colac de salvare.

]]> https://versuri.pro/wislawa-szymborska-unora-le-place-poezia/feed 0