https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/virgil-teodorescu-blazonul-turmei https://versuri.pro/virgil-teodorescu-blazonul-turmei#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=87980 →]]> Iarba udă de ploaie părea o bibliotecă de sezon
cu jilțuri foarte comode
mai departe pătulele de vite păreau niște palate scufundate
și vitele mugeau încet
mugea încet pământul
fire de fân prin aer.
ce mari păianjeni grei
țeseau această plasă în care să ne prindă
familia întreagă și cănile cu mied
ce mari păianjeni grei de umezeală
pe care-i seceram la repezeală.
1970

]]> https://versuri.pro/virgil-teodorescu-blazonul-turmei/feed 0 https://versuri.pro/virgil-teodorescu-poem-in-leoparda https://versuri.pro/virgil-teodorescu-poem-in-leoparda#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10625 →]]> Peste câteva zile îți vei găsi umbra.
Peste câteva zile îți vei găsi umbra care ar orbi fără Polul Nord
între amândouă alternativele sunt de diamant
marele fluviu aproape sufocat de atâta întuneric ți se lipește de coapsă ca o șopârlă dimineața când te scoli
și imediat încep plimbările prin pădurea goală reveriile carnasiere
și copacii iau formele strămoșilor
uciși la rădăcinile lor pisici galbene asistate de șerpi le spală coaja într-o totală uitare de sine
Am observat câteva vehicule leopardice invadate de ierburi care transportă întotdeauna pericolul naufragiului.
și odată cu el femeile omizi femeile sepii femeile clizme
dublele apariții care formează alizeele în aceste ținuturi bătute de soartă
înfurie elefanții oblica poziție a frunzelor și specia de palmieri pitici piri
și tu cobori spre mlaștini însoțită de câinele negru cu blana mai sumbră ca cifrele.
în timp ce leoparzii în vârstă de 50 de ani încarcă sexul ca pe o armă de vânătoare.
osul de balenă vrăjit m-a părăsit l-am pierdut az-noapte în visul meu carnasier.
am să-l pândesc pe marele preot și după ce îl voi mânca într-o reculegere gravă voi trece pe loc la creștinism.
și sfărâmându-mi carnasierii voi renunța pentru totdeauna la tine la Vosgi și Amazon voi renunța
la pene la arșice din linx la perturbare
sperând s-ajung cu timpul profet al zebrelor fecioare
într-o perfectă armonie cu sexele glunat asirmi.
descoperite astă iarnă în peșterile de la sud
mascate mascate mascat de nerecunoscut și totuși vii
aș vrea să văd un film frumos în care un toiag domnește
un film cu paturi și cu rampe cu obeliscuri și aripi
mi-e tare dor de simferoza de stâlpnicul hrănit de ciori
mi-e dor de stolul de lăcuste de manechinul transparent
din care picură puroiul ca seva arborilor grizi.
(..).
1940

]]> https://versuri.pro/virgil-teodorescu-poem-in-leoparda/feed 0 https://versuri.pro/virgil-teodorescu-noaptea-meduzele-isi-desfac-voalurile https://versuri.pro/virgil-teodorescu-noaptea-meduzele-isi-desfac-voalurile#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10626 →]]> Aș vrea să deschidem dulapurile să curgă din ele rășina de brazi
Și obrazul tău să curgă o dată pentru totdeauna
Să pot vorbi despre oamenii din Marte
Despre limbile de pământ intrate adânc în ocean
Sau despre amuletele făcute din trestii
Nimănui nu-i trece prin gând să deschidă dulapurile
Pentru ca toate libertățile să ne fie permise
Și obrazul tău să fie din nou o lăcustă
Din nou mănușile să se lipească de carne
Absența ta să fie paharul neînceput
Vinele subțiri ale laptelui un drum singur
Pe care să poată merge alături trei cai sălbatici
Și toate locurile secrete ale corpului tău
Săgeți otrăvite mai bine

]]> https://versuri.pro/virgil-teodorescu-noaptea-meduzele-isi-desfac-voalurile/feed 0 https://versuri.pro/virgil-teodorescu-lesiva https://versuri.pro/virgil-teodorescu-lesiva#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10627 →]]> După ce spăla rufele
își spăla mâinile,
care erau și ele niște rufe,
le-ntindea la soare,
le prindea în cârlige,
și rămânea așa:
fără mâini, –
mai frumoasă ca Venus.
1979

]]> https://versuri.pro/virgil-teodorescu-lesiva/feed 0 https://versuri.pro/virgil-teodorescu-peisajul-necunoscut https://versuri.pro/virgil-teodorescu-peisajul-necunoscut#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10628 →]]> Mănușa fură mâna spărgând în unghii frunze
Mănușa mai atârnă ca o cenușă caldă
În care arde carnea ca niște gâturi de girafă
Eu te aștept cu mâinile pline de furnici
Pe care le voi arunca cu un gest impudic
Pentru a le putea găsi pe țărmul mării când dragostea
E mai înaltă decât gâtul colorat al girafei
Tu ești femeia în care se strâng de gât oamenii
Sau își trec prin umeri cuțite lungi de sticlă
Sau vorbesc despre violențele inaccesibile ale panterei
Tu ești femeia în care se deschide visul
Ca o enormă plantă de apă
În care oasele lustruite sunt ace de cusut
Blănurile oceanelor pentru totdeauna

]]> https://versuri.pro/virgil-teodorescu-peisajul-necunoscut/feed 0 https://versuri.pro/virgil-teodorescu-plimbarea-pe-faleza https://versuri.pro/virgil-teodorescu-plimbarea-pe-faleza#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10629 →]]> Am pus la sare corpul iubitei mele pentru a-l avea toată viața
și după ce-am sărutat-o lung pe gură
am ieșit să mă plimb pe faleza răcoroasă.
Pe faleza răcoroasă se plimbau și borțoșii mei părinți
în hainele lor solide
și de-o parte și de alta a buzunarelor păzea câte un sălbatec jaguar.
Dar dinspre orizontul nemărginit
coborau spre buzunarele părinților mei
nenumărate și fine scări de mătase
pe care vedeam scene stranii,
și-n timp ce ele se petreceau
o luptă navală avea loc în larg,
mai departe rechinii ieșeau după pradă
târând în suprafață sânul impudic al mării.
Părinții mei borțoși și calmi ca o clădire sub bătaia lunii,
mângâiau din când în când capetele jaguarilor puternici
și se plimbau înduioșați amintindu-și viața lor comună pe faleza răcoroasă.
Ca să evit întâlnirea cu ei,
care m-ar fi aruncat în cea mai dezordonată deznădejde,
am intrat în prima frizerie
și astfel, fiind forțat în cel mai strict înțeles al acestui cuvânt,
mi-am tăiat veninosul meu păr
în care îmi ascundeam dragostea
sub inele dureroase și reci,
strigătul depărtat: sunt aici, prin munți când rătăcești,
naufragiul și respirația mării.
Dar pe scânduri și pe mâinile frizerului,
acolo unde zăcea părul meu otrăvit,
am revăzut scenele stranii petrecute pe scările de mătase
care coborau în buzunarele părinților mei dinspre orizontul nemărginit.
1932

]]> https://versuri.pro/virgil-teodorescu-plimbarea-pe-faleza/feed 0 https://versuri.pro/virgil-teodorescu-transparenta-campului-magnetic https://versuri.pro/virgil-teodorescu-transparenta-campului-magnetic#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10630 →]]> Dacă trec mai departe de tine mă întorc să-ți privesc subțioara
Această pulbere tot timpul prezentă
Să-ți privesc subțioara și s-o beau dintr-o dată
Ca pe o sabie din panoplie
Rănit ușor otrăvit amețit dacă trec mai departe de tine
Dacă trec mai departe de tine
Îți arunc ochii între picioarele cailor
Îți îngrop urechea sub poduri ca să cânte
Și pentru un singur deget clădesc o sută de castele
Și alte o sută de mii
În pădurile de baobabi ale imenșilor tăi ochi
Vânez păuni și păsări lyră
În pădurile celor cinci continente
Celor douăsprezece continente te chem peste tot peste
Plantele carnivore când devorează imenșii păianjeni
Dacă trec mai departe de tine
Mă rătăcesc în tine
Ca într-un velur sălbatec.
1937

]]> https://versuri.pro/virgil-teodorescu-transparenta-campului-magnetic/feed 0 https://versuri.pro/virgil-teodorescu-norii-gatului https://versuri.pro/virgil-teodorescu-norii-gatului#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10617 →]]> Sub ochii polipului
întovărăşind tremele regretelor
pe câmpurile haotice de sare
trec păsări mai mari decât nopţile
trec saci vii care-ţi acoperă şoldul
ca o armată înfrântă şi fugărită spre mare
şi Tu mai tăcută decât fildeşul
întinzi mâinile
de mâinile tale atârnă promisiunile morţii
şi ele pătrund în ochii mei ca într-o plasă de fluturi
Tu te culci te înveleşti în mantaua uşilor adormite
te culci peste stiletele calme ale paşilor mei
teribilii mei paşi înfloritor răvăşiţi
bătrâne falduri de piatră
înecate în ierburi.
Zilele îşi devorează amiaza
zilele ne schimbă între ele ca pe un spasm de var
zilele trec prin noapte ca un imens cal acefal târându-şi stăpânul
zilele şi nopţile ne schimbă uşor sentinţele vocii
mai greu decât tăcerile din vastele săli
decât fastidioasele ramuri întunecate
crescut în jurul plăgilor în care mereu te scufunzi
purtate pe frunţi în loc de bureţi sfâşiaţi
în locul cifrelor fatidice împânzind scările de călărie
uimitor de limpezi pe aceste dureroase faleze
odată cu arborii intrând în busturile sparte
şi odată cu marea compasiune a pietonilor
pentru vechiculele repezi.
Zilele îşi împrumută inelul de opal
mai tăcute decât păsările din armoare
decât dantelele înconjurate de călăreţi
visând cu ochii deschişi profilul iubirii
filigrana pădurilor sub întâia zăpadă
prin sânul tău de fun drumul trăsurilor
care dispar cu noi în paloarea pianelor
pe aceste câmpii haotice de sare
unde cadavrele câinilor sunt pline de şopârle
şi fluierul enorm pluteşte deasupra buzelor noastre
dar niciodată iubita mea nu auzim
melodiile îmblânzitorului
Nu auzim niciodată căruţele tăiate în marmură roşie
strivind lampioanele atente
niciodată când auzi melodii nu întreb.
Nu întreba Nu întreba Nu întreba
Nu întreba oricare dintre ele e pulpa ta ca osul aripei
e pulpa ta cea mai mortuară
e firul de salivă cu care înveleşti obiectele
la miezul nopţii
ultimul supravieţuitor
purtat de vânt peste case
ultimul corsar ruginindu-şi halebarda
castana când îşi dezbracă limfa
ultima gheară rănită care mai rupe o singură dată
înainte de a se retrage
neîntreruptul nostru sărut
otrăvit pe o mare distanţă
nopţile fluviului în care cade
planta cu gâtul de fildeş
deasupra unghiilor noastre sălbatice
care ne întrerup ne apropie şi ne despart
aşa cum în somn flăcările ne cuprind îngrozitor de repede
ingrozitor de repede întindem mâinile implorând
pentru scurt timp străbat aerul orhidee bolnave
femeile ies ca nişte trestii
din statuile ude
împodobind misiunea franceză
cu părul lor şovăitor susţinut de pahare
celor din urmă le înmoaie piciorul în sânge
celor dintâi le oferă scheletul gotic al catedralei
penultimul pluteşte la geamul trenurilor în goană
aruncându-şi umbra majestuoasă
ca o dansatoare închisă în colivii
ca un buchet sufocant.
Mult mai târziu
când apele fug înnebunite pe nesfârşitele şesuri
se deschid
ca o inexorabilă pasăre de diamant
aceste mâini care nu-mi aparţin
pentru că au putrezit în părul tău
aceste carnagii care nu-mi aparţin
pentru că sunt oglinzile dragostei
ale dragostei da ale dragostei.
Acest liliac orbitor care ne mănâncă genunchii
semnul convenţional din vertebrele noastre
un semn de nobleţe
canalul subteran unde marele lac se va strânge
ca un păianjen ameţit
un spion pe care îl salvăm înainte ca apele să ne sugrume
Dar dacă ne dăruim braţele cascadelor
dacă putem suporta braţele
buteliilor de Leyda
instrumentelor chirurgicale
alfabetului morse
surorilor siameze
în timp ce una doarme îşi continuă visul în cea care se piaptănă
lupilor dacă le dăruim tendoanele noastre de feldspat
pentru ca întunericul să-i recunoască
şi dacă oprim jumătatea lichidă din noi
pentru hiene şi pentru dragoste
mereu înşelaţi de sania care se aude departe în cărnuri
de plimbarea în piei calde sub lună
pe marea îngheţată într-o maree prelungă
înşelaţi mereu de omul cu ochiul plesnit
într-o continuă abluţiune
cu creierul de vânt
într-o continuă abluţiune
plimbându-şi pe sub arbori
exasperanta lui frumuseţe
El te poate ucide oricând rupând o cheie
te poate schimba în nisip
în platină fumurie
în catifea în rădăcini polare
mersul lui pe marginea orbitei
e o frânghie de ceaţă pe care ne-o aruncă din când în când
ca să cădem precedaţi de cataracte
pentru că niciodată nu ştim
pericolul extrem care ne înconjoară.
Dar tu îmbracă aceste bucăţi de cărbune aprins
toaleta eternului somn
şi pleacă întovărăşită de cormorani şi de voaluri
pleacă pe câmpiile haotice de sare
şi nu te opri decât atunci
când vei întâlni straniile stânci ale mării
decât atunci când vei întâlni al treilea sinucigaş
cu inima mâncată de şoareci
cu părul smuls de unghiile sumbre
cu gura plină de lăstuni aprinşi
Nu te opri nici atunci
Pentru că mai departe te aşteaptă buldogul flămând
cu nările translucide
Nu te opri când întâlneşti dimineţile
catedrale şi lăzi cu dinamită la marginea mării
pentru că sub valuri sunt castelele în care locuieşti
sub valuri sunt rechinii taciturni
şi branhiile lor se clatină
ca buzele amanţilor îndepărtaţi
ei ţi-au pregătit de mult patul de broaşte
pe care va trebui să adormi
ţi-au pregătit să visezi rassa rechinilor princiari
adoratori ai vegetalelor
rassa rechinilor care îşi păstrează solzii în casete prea vechi
ca pe bijuteriile de familie
în amintirea crimelor din larg.
Nu te opri nici atunci
Mai departe sunt degetele tale tremurătoare
care vor creşte mult timp deasupra apelor
ca un polip
sunt uşile tatuate în negru şi mov
care duc în golurile de aer
blestemul din dinţii funeşti ai şerpilor
în care cad sâmburii livezilor
Sau scândurile peste care plouă atât de fraged.
Aleargă aleargă sub norul pleoapei tale
şi ascunde în fructe oasele tale strălucitoare
ca într-un coral părăsit
scoicile îngropate sub lespezi
pe care le simţi cum se mişcă încet
aşa cum atingi obrazul iubitei
sau cum dintr-o dată se revarsă
ca o panteră muşcată de crocodil
dorinţa absolută şi totodată mortală
cum aş dori să-ţi arunci gâtul tău de lup înapoi
pentru că nu vreau să întâlnesc în drumul meu poduri
cum aş dori să nu ştergi urmele de sânge
pe care le întinzi peste tot ca primele cuneiforme
cum aş dori să-mi arunci prin fereastră
culoarea pulpelor
sandalele să mi le legi la ochi
ca pe un şobolan alb
paralizia orbitei
pentru că recunoaşte cu prisosinţă acelaşi ţesut cristalin*
acelaşi obiect împrăştiindu-şi în umbră teroarea determinată
spaima celor 99 de savanţi care ne-au imobilizat pupila
Teroarea oamenilor îţi va procura bani de drum
pe aceste câmpii haotice de sare
o nu mă chema atât de sfâşietor
iubita mea pe care sânii cresc ca o furtună
mai departe sunt fosforescentele cadavre plutitoare
eşti tu mai departe o corabie pietrificată
sunt decapitaţi îndrăgostiţi de frunţile lor
spinările plăpânde ale sondelor care se îneacă într-o erupţie de palme
sunt paşii mei călcând nevăzuţi peste cuţite
mâinile tale de care spânzură
nupţialul linţoliu.
1943

]]> https://versuri.pro/virgil-teodorescu-norii-gatului/feed 0 https://versuri.pro/virgil-teodorescu-abraba https://versuri.pro/virgil-teodorescu-abraba#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10618 →]]> Abraba seamănă cu o vulpe de când o rangă l-a plesnit peste bot
Abraba varsă lacrimi în pahar şi seamănă perfect cu o vulpe
Însă poate semăna şi cu un ren şi cu o malacă
Poate semăna şi cu o macara
Abraba poate semăna cu orice pentru suma de zece lei pe zi
Abraba iubitul meu Abraba ai putea fi şi un căpitan
Cu obrajii tăi ca 2 felii de dovleac
Expuse la simigerie
Ai putea fi un căpitan vestit
Conducând oasele spre golful persic.
Abraba e alcoolic în ultimul grad
Şi când bea îşi caută falca de jos
Imobilă azi
Sau mai bine zis lunecarea maxilarului inferior
Dispărută în neagra veşnicie
Abraba fii tu căpitanul cu sângele otrăvit
Şi atunci toate vasele
Pe negură sau vijelie
Vor pluti lin spre marele golf persic.
1933

]]> https://versuri.pro/virgil-teodorescu-abraba/feed 0 https://versuri.pro/virgil-teodorescu-velur https://versuri.pro/virgil-teodorescu-velur#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10619 →]]> Când tu revii se face în miezul zilei noapte
și îmi aduc șobolii prin galerie lapte,
ridichi de lună nouă și ștevii de șobol,
alimentarul bol.
Când tu revii sar blănile de nurci
pe patul meu de fier în care urci
ca o cascadă veche de parfum,
vin călăreții obosiți de drum.
Începe casa liniștit să ardă
din beciul rece până la mansardă,
cum arde rapița pe câmp în lanuri.
1933

]]> https://versuri.pro/virgil-teodorescu-velur/feed 0