Versailles – Versuri.pro

Simfonia Aristocratului (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Instinctele mele urmăresc plăcerea dulcii voci a inimii,
În timp ce colții mei însetați pentru această pradă ascunsă când tu îmi zâmbeai.
Vino acum, îl voi păta cu acest sânge frumos,
Când această lume vine la simțurile sale raționale,
Voi deschide porțile albe.
În interiorul zidurilor albe de cretă, sunt însetat de trandafiri,
Lucrul prostesc care încă ezită cu contractul meu.
Vino acum, îl voi păta cu acest sânge frumos pentru tine,
Când această lume vine la simțurile sale raționale,
Voi rupe pielea albă în bucăți.
Simfonia trandafirului nobil,
Dansează în eleganță cu un tact greu,
Regulile sunt rapsodia întunericului,
Pe acest spate mi-am întors brațele.
În interiorul acestei cantități mici de amintiri au cântat,
Mingea care era placată într-o rochie frumoasă,
Aristocrații cântă și dansează,
Nici nu știu semnificația sângelui.
Simfonia trandafirului nobil,
Dansează în eleganță cu un tact greu,
Regulile sunt rapsodia întunericului,
Pe acest spate mi-am întors brațele.
În interiorul acestei cantități mici de amintiri, rapsodia cântă.
Vino acum, îl voi păta cu acest sânge frumos pentru tine,
Acum voi păta totul către lumea trandafirilor.

Rose Lyrics Română

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trandafirul plânge în pahar
Soarta mea este pentru tine
Voi înflori până la moartea sufletului meu.
Ajung cu degetele în interiorul oglinzii
Această lume încă imperceptibilă pe altă parte a suprafeței
Sunt acelea amintirile mele? Sunt amintirile mele? Sau doritul meu viitor?
Cred că sunt capabil să merg din nou de-a lungul acestui drum, care nu va veni niciodată înapoi la mine
Dorința mea permanentă este de a fi aici pentru a merge prin tot fără nicio schimbare.
Pentru o viață frumoasă
Lama cu două tăișuri, ascuțită de tristețe și singurătate
Este la fel sabia ascuțită
Deci este ca un trandafir.
Nu pot să mânuiesc această sabie în sticlă.
De ce nu pot să văd? De ce nu mi-a arătat?
Această lume conectată pe altă parte a oglinzii.
Dorințele mele nenegociabile sunt blocate de un zid
Poate dacă l-aș putea șterge (zidul de amintiri) puțin câte puțin, priveliștea mea ar deveni și ea mai luminoasă
Nu vreau să nărui mai mult.
Cuvintele pierdute și dragostea nu vor înapoia niciodată
Bucățile mele distruse
Trăiesc visare și dor
În interiorul acestui tablou încadrat.
Trandafirul plânge în pahar
Soarta mea este pentru tine
Voi înflori până la moartea sufletului meu.
Dorința mea permanentă este de a fi aici pentru a merge prin tot fără nicio schimbare.
Dar acest lucru ascuțit, pentru viața frumoasă
De tristețe și singurătate lamele cu două tăișuri la fel ca sabia ascuțită.
La fel ca un trandafir mândru
Vreau să trăiesc veșnic în tine
Deci acele petale mici
Vor înflori bogat.
Poți mânui această sabie în sticlă.
Este, desigur, vorba despre OGLINDĂ

Truth (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Dacă visez, sper să nu mă trezesc pentru că vreau să fiu cu tine
Doar puțin mai mult
Pentru că eu nu sunt destul de curajos pentru a te ține afară cu brațele.
De fiecare dată te uitai la mine cu acest zâmbet de neînlocuit.
Am ezitat să iau acest timp de la tine și atunci
Ai fost să mă înveți importanța lucrurilor care nu sunt limitate.
Decorativ, flori tăiate ironic, înflorite frumos
Vreau să le ard în inima mea înainte ca ele să piară.
De ce încă zisez, oamenii încă suferă?
Vreau să te uiți la mine și la viitorul nostru, nu-ți întoarce privirea.
zâmbind printre lacrimi, oftezi
Și stau aici fără al tău „adio”, nedorind separarea..
Am realizat că nu există un astfel de lucru ca eternitatea
Dar crezând, am vrut să văd miracole, vise, posibilități
Pentru tine, pentru viitorul nostru
Ei bine, este ultimul cântec..
De ce iubind, oamenii se rănesc reciproc? De ce nu se iartă unul pe altul?
Dragostea, de nenumărate ori se repetă la râvnitul infinit.
În timpul limitat plângând, zâmbind printre lacrimile din ochii tăi
Tu m-ai învățat lucruri chiar importante..

Serenade (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Noaptea somnoroasă trece, vreau să te întâlnesc
Realitatea îmi întrerupe visul, dorința mea efemeră.
Luându-ne de mâini fără nicio îndoială
Pe acest drum pe care doar noi doi mergem
Ne vom ține promisiunea, nu-i așa?
„Deși zidul este înalt, amândoi îl vom traversa”
De ce nu ești încă aici? Vreau să te întâlnesc chiar acum.
Inima e ca și cum ar închide totul
Cât de departe ar fi bine să merg? Nu mai pot merge.
Visând să te întâlnesc într-un vis
Până când imaginea va dispărea
Exact ca o stea căzătoare.
Tu ești lumina radiantă, lacrimi ce învelesc cerul nopții
Transformându-l în cheia inimii mele cu care ușa închisă a fost deschisă.
Dacă te voi întâlni într-o zi vreau să-ți spun:
„Deși zidul este înalt amândoi îl vom traversa”
„Mulțumesc, poți dormi acum, deoarece pot merge de unul singur”.
Transformând în cheia inimii mele visul pe care l-am văzut cu tine
Cu siguranță în acest cer al nopții va strălucii într-o zi dimineața.
Ah.. ascunzându-mă de toată lumea în pieptul meu răsucit pentru a-mi vindeca inima
Venind dincolo de poarta închisă, e un sunet care mă ajunge, luminând întunericul

Suzerain (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În ceața deasă dincolo de patul morții acoperit,
Trăsura neagră trece podul ducând un cadavru.
Inima emigrează către întuneric.
Hurry up! Don’t want the fate
Hurry up! No restrictions
Hurry up! Don’t want the fate
Hurry up! Vârful copitei se afundă în tatami.
Sunt persoana ce descinde din acel sânge, nu varsa lacrimi,
Parasind castelul ce explodează în flăcări.
Mantia neagră dispare dizolvându-se în fierbințeala aburului,
Smulge moartea ce se scurge,
Conducând umbra neagră ce aleargă prin cimitir.
Inima emigrează către întuneric.
Sunt persoana ce descinde din acel sânge, nu varsa lacrimi,
Parasind castelul care explodează în flăcări.
Mantia neagră dispare dizolvându-se în fierbințeala aburului.
Hurry up! Don’t want the fate
Hurry up! No restrictions
Hurry up! Don’t want the fate
Hurry up! Vârful copitei se afundă în tatami.
Între cerul roșu și ploaia neagră,
Izbitura și lunga cădere iar apoi prăbușirea.
Sunt persoana ce descinde din acel sânge, nu varsa lacrimi,
Parasind castelul ce explodează în flăcări.
Mantia neagră dispare dizolvându-se în fierbințeala aburului.

Simpatia (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Privind fix în felul acesta, continuările visurilor
Șterg memoriile, cicatricile de care nu pot scăpa.
Vântul se oprește, marea furtunoasă moare
Noaptea se sfârșește, soarele dimineții este atât de clar.
De cealaltă parte a acestui strălucitor lac
Mă privești ținându-ți mâna
Merg după tine
Și într-un moment ți-am prins mâna
Ai dispărut.
Privind fix în felul acesta, continuările visurilor
Șterg memoriile, cicatricile de care nu pot scăpa.
Greutatea celor două cuvinte selectate și gândite
Este încă o dragoste neobservată acolo?
Fără minciuni și realitate, fără viață și moarte
Am așteptat pentru o lume ca asta.
Am visat nu-i așa?
Cât timp am împlinit întunericul
Doar te-am rănit
Mă înec în visul neclar, nu-i așa?
Să fiu alături de oameni, dragostea uitată, amândouă sunt aici.
Durerea dispare cu tine
Acest corp fără nici un semn
Ucide-mă, preschimbă-mă în cenușă
Am așteptat pentru eternitate dar
La mâna ta.
Privind fix în felul acesta, continuările visurilor
Șterg memoriile, cicatricile de care nu pot scăpa.
Dacă îmi închid ochii și greutatea sigură
Doar tu îmi vindeci vederea
Țin aceste gânduri în inima mea
Doar pune-mă să dorm așa

Destin - Iubirea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pași răsună în depărtare
Inima mea se udă în ploaie
Acest întreg oraș este decorat cu trandafiri singuratici
În această liniște îmi pot aminti.
Suspinele și melodiile făcute din sticlă
Dar dacă le ating se vor sfărâma
Iar tu nu te vei mai întoarce vreodată
Iubita mea! Nu pot fi niciodată cu tine.
Oh, această durere de neoprit
Niciodată nu am știut,
Cu aceste mâini chiar te-am rănit.
Timpul începe să se scurgă
Ca aceste lacrimi de sticlă și fragile melodii
Acum oglinda este spartă.
Nu mai pot să te văd nici măcar pe tine.
Doar îmbrățișează această dragoste,
Înainte de a se sfărâma
Înainte ca inima ta să înceteze să mai bată.
Te rog nu mă lăsa singur
Te rog doar zâmbește din nou
Cel puțin până când această noapte se va termina.
Amintește-ți timpul în care priveam
În ciuda acestor cicatrici
Să mergem dincolo de acest sfârșit împreună
Uită această durere și să ne îmbrățișăm.
Iubita mea! Dacă nu ne-am fi întâlnit niciodată,
Nu aș fi știut niciodată atâta fericire
Cu aceste mâini, lasă-mă să te țin.
Tu ești o lumină strălucitoare
Nu sta în trecut când tu ești viitorul meu
Oh, destinul meu! Iubita mea! Stai cu mine
Până când moartea nu ne mai diferențiază.

Mascaradă (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ah… adevărul suspendat,
Acum, făcând un cântec și restrâns
Și va expune totul în conjunctura nopții.
Care este cel fals?
Și care este cel ascuns?
Totul din el poate fi văzut de tine
Acum cânt
Cu un cuvânt gol
Inimii tale goale.
Nu pot să te las singură
Când îmi închid ochii
La fel ca stelele căzătoare
Va fi bine dacă lumina lunii bea aerul
Doar ca întunericul, pentru eternitate.
Această lume este o mascaradă
Unde sufletele poartă o mască și dansează în sala de dans
Vreau să te îmbrățișez, care doar reflectă acești ochi
Eu cad sorții.
Nu pot să te las singură
Când îmi închid ochii
Pe stelele căzute
M-am născut să mă întâlnesc cu tine
Vreau să cred în semnificația eternă.
Această lume este o mascaradă
Unde sufletele poartă o mască și dansează în sala de dans
Vreau să îmbrățișez acea inimă a ta care nu știe de inima mea
Eu cad sorții.
Ca o mascaradă
Ca o mascaradă…

Ayakashi (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Șuvițele dansează pe vântul care urmărește munții
Și ei cântă un cântec pentru tine.
Rănile cerului rupt sunt decolorate de lună
Visele despre blesteme și bestii
Străpung prin și prin furtuni.
Și întunericul.. vrăjit.. ivită vise
În visul superficial haine scurte.
Iubindu-ne unul pe altul, tu doar ca un șarpe
Pune o capcană pentru mine.
Intenția vrăjii tale este de a strânge un demon în lumina lunii
Am fost otrăvit.. în acest moment efemer.. floarea dispare.
Luna strânge cerul nopții arzând
Ne înecăm în plăcere, respirații grăbite
Noi înflorim violent
Sângerez, a fost doar un vis
Fermecător dispare.
Intenția vrăjii tale este de a strânge un demon în lumina lunii
Am fost otrăvit.. în acest moment efemer.. floarea dispare.
Luna strânge cerul nopții arzând
Ne înecăm în plăcere, respirații grăbite
Dacă voi înflori
Voi sângera, a fost doar un vis
Fermecător dispare..

Vampir (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Noaptea răsare,
Eu, stupefiat de sentimente neplăcute
În adâncul roșiatic al fluxului.
Din cauză că inima ta a fost eliberată
Și turnată în pahar,
N-ai simțit durerea.
Ah… urmărindu-ți gâtul,
Lăsând zgârieturi frumoase.
Pentru că dragostea noastră este neiertată,
Eu vreau doar să iau totul de la tine acum,
Chiar mai mult, te voi face să simți colții ascunși în spatele buzelor mele.
Rătăcind întunericul nu mai doare,
Vreau corpul meu să ardă cu căldura ta.
Doar liniște…
Neiertat, venind să trăiesc în întunericul nebulos.
Deci, împărtășind amintirile mele frumoase cu strălucirea dimineții,
Corpul meu, reprezentând o cruce,
Brațele mele, întinse ca aripile,
Dacă corpul meu va arde,
Nu m-ar deranja deloc.
Pentru că dragostea noastră este neiertată,
Nu trebuie să-ți fie frică,
Vocea ta, corpul tău, trecutul tău,
Vreau să iau totul de la tine…