Pași răsună în depărtare
Inima mea se udă în ploaie
Acest întreg oraș este decorat cu trandafiri singuratici
În această liniște îmi pot aminti.
Suspinele și melodiile făcute din sticlă
Dar dacă le ating se vor sfărâma
Iar tu nu te vei mai întoarce vreodată
Iubita mea! Nu pot fi niciodată cu tine.
Oh, această durere de neoprit
Niciodată nu am știut,
Cu aceste mâini chiar te-am rănit.
Timpul începe să se scurgă
Ca aceste lacrimi de sticlă și fragile melodii
Acum oglinda este spartă.
Nu mai pot să te văd nici măcar pe tine.
Doar îmbrățișează această dragoste,
Înainte de a se sfărâma
Înainte ca inima ta să înceteze să mai bată.
Te rog nu mă lăsa singur
Te rog doar zâmbește din nou
Cel puțin până când această noapte se va termina.
Amintește-ți timpul în care priveam
În ciuda acestor cicatrici
Să mergem dincolo de acest sfârșit împreună
Uită această durere și să ne îmbrățișăm.
Iubita mea! Dacă nu ne-am fi întâlnit niciodată,
Nu aș fi știut niciodată atâta fericire
Cu aceste mâini, lasă-mă să te țin.
Tu ești o lumină strălucitoare
Nu sta în trecut când tu ești viitorul meu
Oh, destinul meu! Iubita mea! Stai cu mine
Până când moartea nu ne mai diferențiază.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și durerea cauzate de pierderea unei iubiri. Naratorul își amintește momentele frumoase, dar este copleșit de sentimentul că a rănit persoana iubită și că destinul i-a despărțit. Își dorește o ultimă îmbrățișare și un zâmbet, înainte ca totul să se sfârșească.