Valeriu Butulescu – Icar
Cu-aceste aripi de hârtiemă-nalțdin dragoste pentru tine pământnu fugde sus vreau să te cântnu plecîn cercuri zborca un cocor.și într-o zide toamnă timpurieîți voi cădea în vatră.ciocârliefierbintecântătoarepiatră.
Versuri corectate și adnotate
Cu-aceste aripi de hârtiemă-nalțdin dragoste pentru tine pământnu fugde sus vreau să te cântnu plecîn cercuri zborca un cocor.și într-o zide toamnă timpurieîți voi cădea în vatră.ciocârliefierbintecântătoarepiatră.
E un amurg roz-albastru,de parcă obosițichirurgii ar numărabancnote-nsângerate.Goliciunea bălțiise ascunde în stuf,dealul își umflă pieptulplin de turme.Din pădurițiganii cară muzicaîn negre cimpoaie.
Imperiul meuesteacest dreptunghide hârtie.Merg prin elîn vârful degetelor.Să nu cumva să calcfără să vreauîn țară străină.
Mai coborî o toamnă de pe dealurişi păsările-n stol tăcut plecară.şi strugurii se coc la noi în vieşi viile se coc la noi în ţară.mai coborî o toamnă de pe dealurişi peste munţi mai pribegi o vară.
Puține știmNu toate păcateleGreciei vechiÎncăpură în amfore.Romani și perșiCa pe un ulciorÎși trec imperiulDin mână în mână.La PompeiumCâinii pietrificațiÎncă mai latră.
Trebuie să arătămtare frumoscălarepe bătrânul dovleacal pământuluistrâns bineîn ecuatorialul chimir.Ne odihnim cu toțiide parcă fiecare din noiar fi zidit o lume.
Dar să nu cerem prea multde la acest secolcibernetica luipoartă blană de urs.Știuse sfarmă galaxii acolo susnebuloase se-nvârtîn vreme ce eu merg fluierândcu bicicleta.
Ningea așa raționalașa frumosașa realașa tendențios(de sus în jos)că ți-am gravat pe geamsub ram de dimineațătreizeci de flori de gheațăsunt flori de noapteși de șoapteși de zisă nu le atingică vor muriși-ți vor rămâne-n geamsub rampoteci de lacrimi reci.În timp ce-afarăva ninge tot frumosrațional și calm.de sus în jos.
În zadar freamătă pădureavântul va trece iar.pasărea se înalță.pe pământumbra ei se târăște.cănu va zbura mai repedeca vântulcel dus de vânt.
Am un râs sănătosMi s-a permis chiarsă împrumut zâmbete.Au și venit câțivaI-am ajutat să-și monteze zâmbetelePe colțul guriiAu plecat fericițilăsându-mi garanțiecâte o lacrimă.Dar le-am spussă le aducă repede înapoi,că mâinee sfârșit de săptămânăși multă lumevrea să zâmbească.