Unq' – Versuri.pro

Atacul Artei (Început)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cam trecut prin atâtea cacaturi și nimeni lângă mine
Să-mi zică „unchiule o faci bine” sau „nu faci bine”
Totul doare, îți jur pe tot ce am.. e ciudat
N-am simțit vreodată distanța. Toate-mi sar în cap.
De la o vreme, intru-n pâine, și îți zic că nimeni
Să m-aline, sau să-mi țină un gând bun pentru mâine
E ciudat că nici nu vreau? Toarnă-mi să beau că nu refuz..
Dar nici să nu te văd cu nasul pe sus. Mă scuzi. M-auzi?.
Sunt crescut de luna plină, duc în spate o lună plină
Cu necazuri, doamne aș vrea să-mi auzi rugăciunea..
Că sunt pierdut
Și mă tot lupt
Ce tot am?
Tot ce n-am avut..
Arăt atât de multe
Și nu spun nimic ca într-un film mut.
Îți întind detaliile pe masă, tot mă consideri vinovat
Îți jur că sunt curat și n-am păcat ca un suflet avariat
Regret tot timpul acordat coardelor dezacordate
Nu vreau să mor, dețin informații importante, umanitate.
Simt durerea, și mi-e frică, bate inima la tobe
Asta trăiesc, mă hrănesc cu versuri sumbre și macabre
Reprezint tot ce însemn, nebunia-n apogeu
Tot ce e reprezintă soarele se află-n sufletul meu.
O stradă întunecată unde cândva erau copii, flori
Reprezintă sărăcia și necazul, câini morți, ciori
Și teama de a o traversa, sentimentu’-i viceversa
Aici ne-am născut, tot aici am murit. Viața pe vers, a?.
Ești nesimțit.. când viața-ți dă să ai, să mulțumești
Da-te-n p**a mea cu argumente științifice, înnebunești
Cred în mine și-n îngerul meu, muzică reală
Nu versuri făcute-n repezeală, instrumental din greșeală.
Am o viață chiar nasoală, vina mea e colosală
Nu mă plâng, doar mă descarc în fiecare seară
Și-ți dau să asculți.. că ești sadomasochist
Îți place să-ți rupi sufletu-n tine și te ții mereu închis.
Băi fratelo, îți zic să te dezvolți pe plan mental
Că nimeni nu va fi lângă tine, și o să ai mulți dușmani
Că atunci când o să ai propria părere vor sări la gâtul tău
Ca niște dulăi, pentru că decât să-i contrazici nu-i nimic mai rău!

Mii de Culori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Și am greșit atât de mult..
Când am dat, am gândit să iau mai mult decât am vrut
M-am luptat ca o brută cu binele, bineînțeles
asta e o altă poveste lipsită total de sens
Când traversez să fiu atent, nu mi-a păsat, puteam mai mult
Și am stat să ascult, alte probleme, apoi am întins mâna și am cerut.
A fost absurd, jur că puteam de la început
să evit să fiu așa, dar am jucat și am pierdut, și am jucat și m-am vândut
Nu pe mărunț, n-am pus niciodată preț pe valori
Vad în cer mii de culori, îți șoptesc în repetate rânduri să cobori!
Dar n-ai sfori, nu te-ai gândit, ai dat toată sfoara-n țara
Acum tata, găsește soluția și coboară.
Nu sunt o fiară! Am iubit, doar vreau să iubesc iar.
Ca un pescar un val, îl prinzi, îi dai drumul. Totul este temporar
Sunt amarul din tot ce ai, mai drag,
Ești tot răul din tot ce am, mai trag!.
Am simțit, de ce să mint? Am avut tot ce-mi doream la un moment dat,
Dar totul a devenit complicat când mi-am dat seama că ce îmi e drag
devenise drac, și am încetat, m-am înecat în camera asta jegoasă ce devenise iad
Și am încetat, acum știi de ce tac când cad și nu mă las atacat de alți oameni în afară de egoul meu din cap.
Tot mai trag! Sunt țeapăn în cușca asta de mesteacăn
Mestec demoni în leagăn, leagă-l tu pe unchiu-n lagăr.
Iată-l, mă feresc în umbra lui de umbra lui
În beznă ascult foarte atent poveștile nimănui
Mai stau la un cui, iar apoi mă grăbesc să încui
Porțile iadului din capul meu să nu iasă gândurile unchiului
Trăiesc de atât de mult timp în beznă, fără locație
Nu-ți place cum arăt? Găsește-mi tu altă vocație!

Se Poate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Orice, mă știi că se poate
Oricât, mă, știi că se poate
Oriunde știi că mă poartă că altfel nu se poate, sunt oriunde-n noapte
Îmi iubesc familia, nepoți, nepoate,
Frați și surori, ce ne veghează din pământ sau din străinătate
Și frații ce nu-s de sânge dar ar vărsa sânge, altfel nu se poate.
Unde am simțit frică în piele
Am fentat și probleme
Ne știi, nepoate, am devenit bărbați prea devreme
Suntem pătați pe piele cu semne
Am pătat beat-uri o tonă cu lașitate, asta ce poate să însemne?
Pierduți pe străzi în frigul nopții fugind mâncând pământul de sirene. Cei mari supereroi ca-n desene.
Cu cine rupeam șantiere, iar apoi
Băgam iarba-n șantiere și rulam până
Noaptea devenea terenul nostru și nașteam noi povești, poeme
Cu cine-mpart același sânge în vene.
Un nou capitol în față
Un nou capitol în viață, îmi țin strâns
Pumnii
Că nu mă interesează ce vine, simte ce urmează.
Mi-am ținut privirea dreaptă
Am ținut iarna pe post de geacă
Pe vremea când îmi spuneam „ce dacă?
Nimeni nu mă poate răni că lumea oricum nu-i prea deșteaptă”
Dar am realizat deodată
Că cine rănește nu știe prea multe
Am evitat multe scandaluri
Și am reușit să mut un munte pe partea cealaltă!
Tu nu înțelegi, sunt prea dement
Că strălucesc, fosforescent
N-am somn, îmi trebuie ciment
Sunt beat criță, cu tratament.
Sunt băiat cu multe răni
Te uiți la mine-i evident.
Am suflete închise-n ochi, vezi iadul prin ciment
Mă vezi? Sunt beat, nu merg drept.
Nici nu pot să iubesc, nu mi-e permis de organism
Nici nu-mi explic cum râd nonstop și la final sunt trist.
Dar cine dorește finalul? Muști tot ca canibalul
Nu-s un it-ist, da-ți aflu planu’ cu două click-uri că te sapă veteranu’.
Stai să treacă anu’ și dau cu aur la mic. Tavanu’
Sare în pereți de fericire când le bagă talibanu’
Pic pe tobe ca bățu’ și nici nu-s beat s-o iau pe coclauri
Da’ tot auzi că sunt numa’ pe scandaluri.
Băieții încă n-au un gust propriu și d-asta-i bag în ceaun
Ce au în buzunar? În loc de p*** mai mult mărunt,
Mă tot arunc,
Și mă strecor, las un loc tuturor lângă crematoriu
Cu români mai negri de supărare decât un doliu

Schimbă Jocul, Schimbă Foaia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ref x2
Ca vântul nopții, schimbă jocul, schimbă foaia
Ca bezna nopții, tu fă jocul, schimb-o p-aia
Ca omul nopții, unde jocul e ca ploaia
Tu poți schimba totul, schimbă jocul, schimbă foaia.
Nu-mi spune că va fi bine,
fă să fie bine, pentru ei, pentru tine
Ca zilele trec, și poate n-o s-apuci
să-i strângi pe toți în brațe, e ciudat, poat’ o să plângi.
M-am trezit prea târziu cu toate pe capul meu
Într-un loc prea izolat de credință în Dumnezeu
Poate sună naspa, nu cred, poate doarme
Dar n-o să te cred până n-o să te văd în fața mea, Doamne.
Ia-ne la palme pe toți
dacă poți
Din nerespect o să-ți ia fiul și o să-l calce sub roți
Și tu simți că nu mai poți, frate fă-ți bagajul, pleacă
Cine te iubește, crede-mă, că te așteaptă.
Am așteptat o viață întreagă să fie bine
Și am ajuns să cred c-o să fie când o să se termine totul
Să nu le faci jocul, copile, știi și tu de la ai tăi rodul
C-au muncit cât 2 vieți, și acum ei le dau stopul.
Ref x2
Ca vântul nopții, schimbă jocul, schimbă foaia
Ca bezna nopții, tu fă jocul, schimb-o p-aia
Ca omul nopții, unde jocul e ca ploaia
Tu poți schimba totul, schimbă jocul, schimbă foaia.
În morții mei că nu mai pot
Cât să mai trag ca să nu mor?
Cât mai văd același decor
Sper să nu-ți fie de-ajuns niciodată
O iei cum vrei, frate.
Ori o iei de bine, ori de la capăt…
N-am simțit vreodată că-s la pământ, fiind cu capul în nori
Nu-ți mai băga nasul, frate, ce crezi, ce descoperi?
Mereu am zis că trec prin toate, de fapt
M-am trezit la 18, bolnav, drogat, tatuat, psihoza în cap.
Tata surd, mama bolnavă
O spun doar să-ți dai seama de ce nu plătesc un studio, frate
M-am pierdut în astă noapte, pe astă hartă
Ori o duci până la capăt, ori n-o să mai poți cânta niciodată.
Poate riscul e prea mare,
sau poți trece cu vederea ca pe orice întrebare
Poate te poate distruge sau nici nu doare
Oricum pare doar o ținere în frâu până simți prima scăpare.
Ref x2
Ca vântul nopții, schimbă jocul, schimbă foaia
Ca bezna nopții, tu fă jocul, schimb-o p-aia
Ca omul nopții, unde jocul e ca ploaia
Tu poți schimba totul, schimbă jocul, schimbă foaia.
Ca vântul nopții, x3
Schimbă jocul, schimbă foaia x2
Ca bezna nopții, x3
Tu fă jocul, schimb-o p-aia x2
Ca omul nopții, x3
Unde jocul e ca ploaia x2
Tu poți schimba totul, x3
Schimbă jocul, schimbă foaia x2

Sweet Home

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vreau să plec
Că totu-i atât de nașpa
Sparg atâtea case cu gândul de a-mi găsi casa.
Vreau s-o-nchei, ok, o fac și gata, parcă am
Luat-o de la 0, deci e tot degeaba
De la ars iarba mi-am cam ars placa
Și-a început să-mi placă cum se arde fața.
Da’ nu miroase a bine, și nu-i de la fum
Nu-mi cere explicații, nu-i momentul acum
Chiar n-a fost vreodată, să fie? La ce bun
Și mă suni ca disperată când ești singură pe drum.
Și e p-atât de complicat, p-atât de simplu
Ai stat cu spatele, acu zbate-te singură,
Și-n caz de necaz, sună că sigur îl ignor
Și-n tacâmu ăsta am fost cu t***, tu lingi ura.
M-am săturat să satur oameni care fac blaturi
Vreau să fac salturi, după câteva shot-uri
După câteva texte, să rupem paturi
După ce te umplu de copii ne evităm prin parcuri.
Și mă gândeam, ce să fac,
Când n-am ce să fac, te sun, răspunzi imediat
Hai că vin să te fac să uiți ce s-a întâmplat
Ți-o arzi supărată că plec de fiecare dat.
Dar asta e mami, mă cam sună money – calling
Stai liniștită că n-o ling,
Holly molly, te scap de molii
Sunt prea demonic, îți rup neuronii.
Nu-i bine nici așa
Atunci ce p***a mea mai vrei să fac
Că nu scap de tine, sau nici nu vreau
Fumezi ca lepra când auzi că beau.
O dai pa șleau, și ne întoarcem din nou
În aceeași cameră, vrei să facem show
Normal că vrei show, doar suntem actori
Dar îmi pare rău, tre’ să te refuz, plec la țigăă..
Ce voiam să zic? Mă rog
Fel de verde, fel de fete bete, vede la mine la bloc
Și nu-i bine dă loc
Paranoia non stop
Da, cică pă ia n-o ia non stop

Legat În Lanț (feat. Phineas & Ferb)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și azi dimineață îmi venea să vomit,
Ceasul parcă nici el nu a mai avut timp.
Sunt legat în lanț, moartea-mi stă-n față,
Mă simt retras, ca apa de gheață.
Sunt legat în lanț… Sunt în mare necaz,
Sunt legat în lanț… Eu nu mai am haz,
Sunt legat în lanț… Este agasant,
Când nu am voie să gândesc e agonizant…
Și azi dimineața când eu m-am trezit,
Soarele în cer nu a mai strălucit,
Că lumea s-a schimbat deodată în gri,
Acum eu sunt izolat, cum voi trăi?
Sunt legat în lanț… Sunt în mare necaz,
Sunt legat în lanț… Eu nu mai am haz,
Sunt legat în lanț… Este agasant,
Când nu am voie să gândesc e agonizant…
După 20 de beri imaginate după comă,
Mă trezesc fără să vreau acoperit de vomă,
Mă uit la omu’ din spate s-a împușcat acum o lună,
Mirosea tot a cadavru și era plin de minciună.
Sunt legat în lanț… Sunt în mare necaz,
Sunt legat în lanț… Eu nu mai am haz,
Sunt legat în lanț… Este agasant,
Când nu am voie să gândesc e agonizant…
Și azi dimineața când eu m-am trezit,
Soarele în cer nu a mai strălucit,
Că lumea s-a schimbat deodată în gri,
Acum eu sunt izolat, cum voi trăi?
Sunt legat în lanț… Sunt în mare necaz,
Sunt legat în lanț… Eu nu mai am haz,
Sunt legat în lanț… Este agasant,
Când nu am voie să gândesc e agonizant…

Ucide-l

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Uneori mă prinde răsăritul
O gloată de copii în spate
Mă mai prinde câte-o dată
Doar că am picat prea des.

Refren:
Uneori mă prinde răsăritul de parc-aș fugi de el
O gloată de copii în spate ce strigă „Ucide-l”
Mă mai prinde câte-o dată privind noaptea, supărat?
Nu, doar că am picat prea des și mai sunt multe de încasat.

Strofa Unu
Atâtea dealuri, oare ajung?
Când apuc să ajut?
Ajuns pe zero de la zero opt – s-a dus dracu’ punctajul
Dac-am greșit atât de mult să-mi fie cu iertare
Nu-mi e frică de mâine când azi știu că m-am drogat ieri tare.
Lumea asta atât de dulce te face să torni lacrimi amare
Pierzi tot, închide ochii, stai pe spate, a pare
Aaa.. pare că ești inexistent în ochii lor sau suflet
Se gândesc la ei, da-i în morții lor să sufere.
Că doar tu știi cât ai tras
Poate nu-i vorba de nas
Nu mă tem de nimic, tot ce-mi poate pune capac e un necaz
Pierdut atât de confuz de parc-am inhalat gaz
Ajung iar la început de parc-am câștigat cursa și-s singurul rămas.
Om, simt ce simte pomul în toamnă
Domnul în doamnă, mort la pomană, viața asta panaramă
Orice început e un alzheimer, mi-e teamă că nu te știu
Oricum ai fost doar un final, iar eu nu prea mai sunt viu.

Strofa Doi
De ce p**a mea să plâng? Sunt tare ca o stâncă
Când viața nu-i dreaptă, treci în gardă, vine-o stângă
Am ajuns la concluzia că cine o să aducă
Gluma-n poezie e primul care o să plângă, încă
Mă gândesc la viața mea de parc-ar fi viața lor
Și mă gândesc să-mi bag p**a-n tot când mă simt iar monoton
Stilul ăsta de viață fără somn devine insuportabil
Și parcă m-aș băga la somn, dar nici un loc nu-i confortabil.
Descifrabil ca podul de la Paris, unde bat?
În ochiul tău în miezul nopții când mă simt mort de beat
Scriu ca o p****? E bine că ești tu băiat
Unde p**a mea erai când se dădea România pe blat?.
Ești mințit de aproape 40 de ani că știi tot
Când decât asta vor să-ți arate, ‘n morții tăi de dobitoc
Au creat o lamă din frustrările noastre topind tot
Și tu tot pui bot la vot și știi că vor în cor să n-ai loc!.

Când am spus c-o să înțelegi n-ai înțeles
Și acum pictezi cerul în gri pentru că o faci prea des
Mă ambalez, că tre’ schimbat și ambalajul
Și anturajul, peisajul, atâtea-n neajunsuri. Oare n-ajung?.
Uneori mă prinde răsăritul de parc-aș fugi de el
O gloată de copii în spate ce strigă „Ucide-l”
Mă mai prinde câte-o dată privind noaptea, supărat?
Nu, doar că am picat prea des și mai sunt multe de încasat

Orașul Gol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Fie ruga ascultată, tot vei fi supus la test
Poteța bătută-n palmă, o s-o vezi când înaintezi
Și când viața e o dramă, te rog să cânți și să dansezi
Când bancnota e o damă, atunci să te-ncrezi în monezi.

Strofa 1:
Simți durerea, frățior? Înțeleg, e complicat
Simți că nu mai poți și duci o viață de c***t
Oraș fără culoare, nimic nu e frumos…
Sentimente ce te-ntorc pe dos ca la stors.
Oare câți au mai încercat să zâmbească din nimic?
Când simt pragul nebuniei ce bate-n ușă subit..
O dai că ești okay.. până dai de acel tip de om fix
Care te simte și te descarci, și pici, când pe aici.
Cam toți vor ce ai tu, tu ori vrei ce vor ei ori nimic
Zici că te-ai lăsat dar tot mai torni un pic,
Când e prea complicat să explici și parcă nimeni nu înțelege
Și te simți singur pe lume și apropiații vor să plece..
Și te minți că ești ok, că nu crezi în ce gândești
Dar ce te faci când aflii că urmează să-nebunești?
Să trăiești închis în tine e cea mai neagră povară
Totul doare frate, dorul doare frate, ești o fiară..

Refren:
Fie ruga ascultată, tot vei fi supus la test
Poteța bătută-n palmă, o s-o vezi când înaintezi
Și când viața e o dramă, te rog să cânți și să dansezi
Când bancnota e o damă, atunci să te-ncrezi în monezi.
Fie soarta și amară, orașul meu este gol
Oamenii d-odinioară, trăiesc legați în interior
Orașu’-ncepe să doară, și stomacul este gol
Oamenii d-odinioară, sunt morți în interior X2.

Strofa 2:
Cartierul e lipsit de băieții brigăzii,
Și când ies la țigară aud doar mașină de spălat străzi
Am devenit străin cu mine, și refuz să conviețuiesc
Cu un creier ce m-obligă să dansez pe vers.
Am trăit atât de trist râzând în fiecare zi
Ziua plutind peste voi și noaptea în poezii
Vin sărbătorile, fără viață, fără noapte de ajun
Cum să bucur când n-am avut nici măcar brad de crăciun?.
Când ceru’-i gri, și ceru’ gurii e secat, n-ai înțelege
N-ai trăit tu într-un apartament fără să ai măcar apă rece
Noi trecem prin rele, devenim mai răi, pe zi ce trece
Să te întrebi ce se petrece, nu se cuvinte, viața merge.
Înainte, dar nu ca-nainte, deci înainte de toate
Doar ție să îți pese când tu știi că ai dreptate
Multe umbre sunt moarte, de când trăiești doar în noapte
Și ar mai fi multe de spus dar știi și tu că-s neexplicate.

Nimic Nu Mai E La Fel (feat. Smoke)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Refren:
Știi că nimic nu mai e la fel..
Toți suntem p-același drum, dar la un moment dat drumul se desparte-n alei diferite
Și tu încă ții lângă tine persoane ce caută în ei
Diferite metode de a te ține minte.
Și știi că nimic nu mai e la fel..
Toți suntem p-același drum, dar la un moment dat drumul se desparte-n alei diferite
Și tu încă ții lângă tine persoane ce caută în ei
Diferite metode de a te prinde

UNQ:
Pari sigur pe tine, și pe-ai tăi, încrezător
Când te joci cu mândria lor, puterea banilor
Toți sunt niște tarfe când e vorba de buzunar
Nu zic că omul bun e rar, că-l vezi la orice colț, dar
Nu-i apreciat nici de-o parte, nici de-o alta
Totul devine confuz când vezi că asta ți-e soarta
Și nu poți da anii înapoi, nu poți da banii înapoi
Că te-ai băgat în datorii, că la necaz-s prea multe nevoi
Și nervii de diseară vor fi numărați de cei de ieri
Prea multe facturi.. îngheți.. prea multe ierni.. înveți
Să-ți controlezi temperatura corpului că-i necesar
Te îmbraci ca un boschetar, că nu mai ții cont de numerar
Prietenii se cară, lumea uită-ncet c-ai existat
Și constați în mod constat că n-ai realizat mai nimic în viața asta de c***t
Viața ta s-a terminat..
Și nici măcar n-ai apucat să asculți piesa asta..

Smoke:
Am întâlnit un om odată, mi-a zis că viața e sărată.
De nu pui zahăr s-o îndulcești, te trezești cu inima moartă.
Că încrederea e oarbă, stând cu o mână în falcă.
Îmi vorbea de o iubire, ce n-a încetat să ardă.
Că prietenii de azi, își urmează interesul. Iar când o să cazi ești singur, că ei își urmează mersul. În față. Că prietenia-i zdreanță..
Trec de mult prin mii de stări, că-s un trecător prin viață.
Mă trezesc de dimineață, o iluzie optică. Că defapt nu închid ochii, c-am coșmaruri și mi-e frică.
Că visez aceeași sticlă, se desface și mă strigă.
Îmi dă sute de reproșuri, d-am lăsat-o că mă strică.
Și-acum parcă simt oftica, c-am lăsat-o că e mică.
E vorba de aceeași tipă, ce mi-o doresc încă o clipă.
O înțeleg ce vrea să zică, chiar și prin tăcere țipă.
M-am infectat cu stări nasoale, că ura-i precum o gripă.
Eeee hai să nu facem risipă, eeeee vino înapoi o clipă.
Eeee am coșmaruri și simt frică, că aud aceeași sticlă se desface și mă strigă. Smoke smoke..

Dimens Apocaliptic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Îmi pierd noaptea-n toiul zilei și mă-ntreb
cât p**a mea să mai aștept – să mă îndrept?
Încotro să mai alerg că nu înțeleg..
când am nevoie să mă judeci tu alegi să gândești drept.
Serios?
Am încercat să înțeleg de ce sunt trist
și tot ce am înțeles e că sunt prea indecis
Nimeni nu ajută, sunt o brută cu mine-n lupă
Mi-a fost frică c-o să mor când eram viu 100%.
Acum nu găsesc drumu!
Găsește-l tu că ești deștept
și lasă-mă să mor în droguri lent
să-aștept
orice pas ignorant în parchetul scârțâitor
să-nchizi ochii când te implor să nu mă lași să mor.
Pachetul vieții mele zace la o adresă greșită
la un pas să mor în fiecare zi – viața mea prea plictisită
Ți-am cerut să fii aici, apoi te-am ignorat total
Acum mi-e clar că-s conceput să trăiesc un calvar.
Mi-a fost greu să dorm în frig, acum sunt polul nord
Nu pot accepta ideea că-ntr-o zi o să mor. De dor
Îmi e foarte greu să adorm de când nu mai bag vreun drog
dar m-au ținut mult timp pe loc fără vreun scop așa că scot.
Arma din cazarmă
Vreau să trăiesc o viață normală
doar că în fiecare zi
mai dezvolt câte o boală fatală.
Cu o minte deosebit de anormală
ce face din țânțar armăsar
Nu pot sta la mal, mama iartă-mă că
fac tot ce fac și că trag în ultimul hal în ultimul sac
dar sunt golan!
Îmi găsesc limita la final! Te iubesc iarnă.
D-aia noaptea mi se arată ca un scriitor neînțeles.
O să mai dispară ceva timp pentru că îl văd prea des
Îmi e frică c-o să te caut și n-o să te găsesc
așa că prefer să-mbătrânesc așteptând să mă găsești.
Poate mâine n-o să mai fiu! Să regreți că n-ai văzut
cum mă zbat și mă lupt în acest trup crud din lut
Absolut. Nu mai beau, renunț la vicii proaste
ceea ce-i păcat, tocmai ce mă apucasem.
Îmi e frică că n-o să revin, d-asta amân plecarea
când în mână-ți rămân spini, din rădăcini răpești floarea
Îmi e dor de soare, și ploi, bucurii mărunte-n suflet
necazuri ce mă trag în spate, doar vorbe rele-n urechi.
Bagă-mi-aș p**a-n ea de stare, ‘mi strică orice seară neghioabă
mesaje pe telefon cu „unchiule hai la treaba”
Ma îmbrac in miezul nopții, ma întorc de dimineață
alb la față, mort în viață, nu fac față – ma mențin în față.
‘S înconjurat de pretutindeni
nu mai bag legale stai cuminte-n spate. Nu te-ntinde
că plapuma-i subțire, și n-ai habar cine minte
când e ochi pentru ochi, și ghimpe pentru tine.
Am cărat atâtea-n spate, e momentu’ să ajung pe cruce
Nu mă supăr dacă mor, doar tu știi ce ai în suflet
ce-ți aduce beneficii fii sigur că te distruge
că lipsa-nseamnă tot, și totul ești tu. Strânge-l.
Tot venitul, veninul, verdictul, versiuni, vezi tu tăticu
Te trezești unde te culci, doar că nu-i sigur răsăritu’
Nu răsări tu în beznă să tragi ca Winnetou
că la final oricum contează doar să știi cine ești tu.
De fiecare dată când mi-a fost frică
m-am dat 2 pași în spate să-mi iau avânt
și nimeni nu poate să zică
că nu fac ce cânt