Orice, mă știi că se poate
Oricât, mă, știi că se poate
Oriunde știi că mă poartă că altfel nu se poate, sunt oriunde-n noapte
Îmi iubesc familia, nepoți, nepoate,
Frați și surori, ce ne veghează din pământ sau din străinătate
Și frații ce nu-s de sânge dar ar vărsa sânge, altfel nu se poate.
Unde am simțit frică în piele
Am fentat și probleme
Ne știi, nepoate, am devenit bărbați prea devreme
Suntem pătați pe piele cu semne
Am pătat beat-uri o tonă cu lașitate, asta ce poate să însemne?
Pierduți pe străzi în frigul nopții fugind mâncând pământul de sirene. Cei mari supereroi ca-n desene.
Cu cine rupeam șantiere, iar apoi
Băgam iarba-n șantiere și rulam până
Noaptea devenea terenul nostru și nașteam noi povești, poeme
Cu cine-mpart același sânge în vene.
Un nou capitol în față
Un nou capitol în viață, îmi țin strâns
Pumnii
Că nu mă interesează ce vine, simte ce urmează.
Mi-am ținut privirea dreaptă
Am ținut iarna pe post de geacă
Pe vremea când îmi spuneam „ce dacă?
Nimeni nu mă poate răni că lumea oricum nu-i prea deșteaptă”
Dar am realizat deodată
Că cine rănește nu știe prea multe
Am evitat multe scandaluri
Și am reușit să mut un munte pe partea cealaltă!
Tu nu înțelegi, sunt prea dement
Că strălucesc, fosforescent
N-am somn, îmi trebuie ciment
Sunt beat criță, cu tratament.
Sunt băiat cu multe răni
Te uiți la mine-i evident.
Am suflete închise-n ochi, vezi iadul prin ciment
Mă vezi? Sunt beat, nu merg drept.
Nici nu pot să iubesc, nu mi-e permis de organism
Nici nu-mi explic cum râd nonstop și la final sunt trist.
Dar cine dorește finalul? Muști tot ca canibalul
Nu-s un it-ist, da-ți aflu planu’ cu două click-uri că te sapă veteranu’.
Stai să treacă anu’ și dau cu aur la mic. Tavanu’
Sare în pereți de fericire când le bagă talibanu’
Pic pe tobe ca bățu’ și nici nu-s beat s-o iau pe coclauri
Da’ tot auzi că sunt numa’ pe scandaluri.
Băieții încă n-au un gust propriu și d-asta-i bag în ceaun
Ce au în buzunar? În loc de p*** mai mult mărunt,
Mă tot arunc,
Și mă strecor, las un loc tuturor lângă crematoriu
Cu români mai negri de supărare decât un doliu
Sensul versurilor
Piesa descrie o viață marcată de greutăți, dar și de legături puternice cu familia și prietenii. Vorbește despre depășirea obstacolelor, despre cicatricile emoționale și despre lupta continuă cu proprii demoni, dar și despre capacitatea de a merge mai departe.