Ts Eliot – Preludii – II

Dimineața-și dă seama firescDe mirosul de bere trezitDin strada plină de rumeguș bătătoritCu toate noroioasele picioare ce grăbescSub chioșcuri cu cafea deschise-n zori.Cu celelalte mascarade pe careLe reîncepe timpul oriTe gândești la mâinile toateRidicând umbre murdarePrin mii de camere mobilate.

Ts Eliot – Cum Să Te Adresezi Pisicilor

Din Cartea lui moș Oposum despre pisicile poznașe.Despre Pisici diverse ai citit de-acu’.Părerea mea este că nuMai ai nevoie de vreun interpretCa să le înțelegi complet.Ai studiat destul spre a vedeaCum că Motanii sunt asemeneaMie și ție – și-altora ce știmCă după minte ne deosebim.Unul e teafăr, altul e bolnav,Unul e bun, altul mârșav,Unul e … Citește mai mult

Ts Eliot – Marina

Ce mări, ce țărmuri, ce stânci cenușii și ce insule,Ce apă-nfășurând proraȘi izul de pin și sturzii cântând prin neguri,Ce imagini se-ntorcO, fiica mea.Cei care ascut dintele câinelui, având în gândMoartea,Cei care strălucesc de gloria colibriului, având în gândMoartea,Cei care-n cocina satisfacției zac, având în gândMoartea,Cei care-ngăduie extazul animalelor, având în gândMoartea.Impalpabili s-au făcut, subțiați … Citește mai mult

Ts Eliot – Preludii – IV

Sufletu-i întins, întins pieziș pe-a cerului aripeCe dispar după un bloc din oraș cu ziduri uriașe,Ori stâlcit în picioare nebuneLa ora patru și cinci și șase;Și scurte degete pătrate-ndesând pipe,Și ziare de seară, și ochi și peA lor unde – anume siguranțe, risipe,Conștiința unei străzi ca de cărbuneNerăbdătoare lumea să-și asume.Atâtea fantezii mă tulbură înfășurateÎn … Citește mai mult

Ts Eliot – Oameni Găunoși – II

Ochii pe care nu-ndrăznesc a-i întâlni-n viseÎn împărăția de vis a morțiiAceia n-apar nicicând:Acolo, ochii suntLumina soarelui pe-o coloană frântăAcolo-i un copac în legănare pesemneȘi vocile suntÎn al vântului cântMai distante și mai solemneDecât o stea care nu mai cuvântă.Aș vrea să nu fiu mai aproapeÎn împărăția de vis a morțiiAș vrea de asemenea să … Citește mai mult

Ts Eliot – Preludii – I

Cu miros de fripturi prin pasajeSe-așterne seara de iarnă acum.Ora șase.Chiștoacele unor zile pline de fum.Și-nvăluie o rafală măruntăGazul care se-ncruntă– Veștede foi – la picioarele tale,Goz de ziare de pe maidane tembele;Bat rafaleÎn coșuri sparte și-n jaluzele,Iar la colțul străzii aceleUn cal singuratic tropăie-nhămat, scoate aburi noi.Și aprinderea felinarelor apoi.

Ts Eliot – Rapsodie într-o Noapte de Furtună

Ora douăsprezece noaptea.Strada, cât vezi cu ochiiCuprinsă în sinteza lunii,Șoptitele incantații lunareNu dizolvă doar dușumelele memorieiCu toate relațiile-i limpeziȘi cu împărțiri și precizii.Fiece felinar din calea meaBubuie precum o fatidică tobăȘi prin spațiile bezneiMiezul nopții îmi zgâlțâie memoriaPrecum un nebun zgâlțâind o mușcată stinsă.Ora unu și jumătate,Felinarul zumzăia,Felinarul se bâlbâia, împroșca,Felinarul spunea „Privește la această … Citește mai mult

Ts Eliot – Petrecerea

Sau, să luăm o operație chirurgicală:Când medicul îți pune diagnosticul… ești încă subiectul,Centrul realității. Dar, întins pe masa de operație,Ești pentru cei din jurul tău, actorii mascați, o piesă de mobilier dintr-un atelier de reparații.Acolo se află doar corpul tăuDin care întregul „tău” a fost extras.

Ts Eliot – Gerontion

Iată-mă, un bătrân într-un anotimp secetos,Ascultând ce-mi citește un copil, așteptând ploaia.Eu n-am fost nici la porțile fierbinți,Nici n-am luptat scăldat în ploaia caldă,Nici până la genunchi în mlaștini sărate, rotind iataganul,Muşcat de muşte, şi luptând.Casa mea este o casă în ruină,Şi evreul stă chircit pe pervaz, proprietarul,Ouat în nu mai ştiu ce tavernă din … Citește mai mult

Ts Eliot – Patru Quartete

Specia umanăNu poate suporta prea multă realitate.…………………..Ecouri de pași în amintireDe-a lungul cărării pe care n-am mersCătre ușa de la grădina cu trandafiriPe care n-am deschis-o niciodată – această reverberațieA cuvintelor mele în memoria ta.