The Gazette – Versuri.pro

Nakigahara (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Culorile primăverii, poți să înnebunești din cauza tihnei lor dacă aș putea uita
Unul se poate supăra uitându-se la frumusețea decăderii cu ambii ochi. Unul poate râde gândind că e doar singurătate.
Culorile primăverii au înviat a treia oară păstrându-mi respirația înceată, înot în noroi.
Nu e convenabil să ai iluzia că mă voi îneca frământându-mă.
mai bine decât mâna mea dominantă suprimând realitatea
mai bine n-aș da drumul rănii
Îngroapă numele tău.
Rădăcini putrezite se leagănă deasupra apei. Trăsuri se întorc ca și cum ar fi deformate
Ascult cu atenție scârțâitul. Chiar pot să înnebunesc de tot?
Totul e un ocean puțin adânc al cuvintelor interzise, e atât de murdar dacă îl confunzi ca fiind curat.

Rămas bun. Voi cădea într-un întuneric fără reguli.
Rămas bun. Se încheie așa.
Lacrimi, ploaia tânguirii. Mereu când înfrunt neantul ele se revarsă
cuvintele rostite se estompează
Lacrimi, cândva se vor usca. Voi fi ucis de liniște
la sfârșitul mersului prin umbre voi înnebuni.

Rădăcini putrezite se leagănă deasupra apei. Trăsuri se întorc ca și cum ar fi deformate
Am observat aruncându-mi trupul spre scârțâit. Am observat ceva similar cu aia.
Lacrimi, ploaia tânguirii. Mereu când înfrunt neantul ele se revarsă
cuvintele rostite se estompează
Lacrimi, se împrăștie în singurătate când locuiești în liniște
gravate în faptul că nu voi mai putea să mai zâmbesc iar.

Sunt eu care te-am iubit. Sunt eu care te-am privit
Sunt eu care te-am dorit. Sunt eu care te-am pierdut
Ești tu care m-ai iubit. Ești tu care mă privești
Ești tu care m-ai distrus. Ești tu care m-ai smuls
Ești tu care m-ai omorât

Cercul Escrocului (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt unealta ta bună.
Pentru cât ne cumperi?
Haide să negociem.
Valoarea durerii…
Știai?
Ce-ai dat la o parte
În locul petrecerii din ziua aia…
Acelea sunt încredere și respect.
Doar intenția de a omorî a rămas.
Râde cu paharul de vin,
Un splendid toast pentru omul bătrân!
Să trimitem cântecul dragului pungas.
Hei, președinte!
Ascultă cu urechile alea.
Ghidează-l către iad.
Pentru tine care te gândești la lucruri cu bani.
Să trimitem cuvântul.
Tu și restu’ nu mă puteți manipula!
Nu poate deveni o mașină de muzică!
Poate suma să fie înlocuitoare?
Sunt unealta ta bună.
Pentru cât ne cumperi?
Haide să negociem.
Valoarea durerii… (poți să plătești?).
Știai?
Ce-ai dat la o parte
În locul petrecerii din ziua aia…
Acelea sunt încredere și respect.
Îngenunchează în fața mea.
Dragă președinte!
Chiar dacă dă din coadă pentru hit chart.
Nu poți fi hit maker.
(Renunță chiar acum!).
Știai?
Ce-ai dat la o parte
În locul petrecerii din ziua aia…
Acelea sunt încredere și respect.
Doar intenția de a omorî a rămas.
Râde cu paharul de vin,
Un splendid toast pentru omul bătrân!
Să trimitem cântecul dragului pungas.

Regret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Observând ața liberă, trebuia să o fi ținut strânsă mereu.
Acelea care au debordat și s-au răspândit, par aceeași culoare ca tine atunci.
Adunând cuvintele care le-ai abandonat,
punându-le în ureche iar și iar, ți-am arătat o salutare.
Neon roz arzând, cu motivul că nu te pot găsi.
Țipetele au fost curând, scrise ridicol. Am râs de mine.
Observând ața liberă, trebuia să o fi ținut strânsă mereu.
Acelea care au debordat și s-au răspândit, par aceeași culoare ca tine atunci.
Adunând lacrimile tale,
a trebuit să îndoi scaunul, în care cădeam iar și iar.
Stăteam împreună pe șosea.
Am un piercing ca al tău,
port un inel ca al tău
și un ruj la fel ca al tău.
Mi-am vopsit părul la fel ca tine,
am văzut lacrimi ca ale tale,
pentru că am strigat un nume ca al tău.
Jos la degete, liniștea valsa.
Într-o zi, ne vom ține de mâini.
Într-un sul ud leoarcă, nu voi cânta un film alb-negru,
cu mâinile împreună, te simți liberă la final.
Tăind ața liberă, dorm cu niște cuvinte adunate,
acelea care au debordat și s-au răspândit, sigur seamănă cu tine.
Visele sunt mereu ca visele.
Liniștea e mereu în vise.

Baretta (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Florile soarelui speră la viitorul nostru.
Înfloresc ușor cu fețe calme, e ca și cum ne-ar proteja,
ele așteaptă ziua.
Mă uit la o baltă și tu plutești, încă te mai simt lângă mine,
te dojeneam când nu ne înțelegeam bine,
mâna e încă dureroasă.
Ai fost luată de liniște, am văzut
iluzia care nu poate fi numită fericire mă ajută
să nu uit ziua.
Când îmi închid urechea vocilor, devin confuz cu memoriile.
Vreau să țin minte zilele.
Te rog stai aici, nu pleca, așa speram.
Ploaia de la sfârșitul lui mai e la fel ca în ziua aceea.
Fac uda și nesigură și a doua întâlnire,
voi râde pentru că totul a fost doar un vis.
Nu pot să descriu frica pentru ziua de mâine. Pot să o simt când ne atingem degetele.
Atât. Vreau realitățile noastre decât să te îmbrățișez.
Zilele de visat sunt prea scurte. Cuvintele tale sunt pe moarte.
Te rog nu uita, așa speram.
Cerul de după ploaie e la fel ca la începutul lui iunie, ca în ziua aceea,
soarele și-a luat rămas bun pentru a doua oară.
Și am râs pentru că totul a fost un vis, un vis curajos.
azi trăiesc pentru a vedea agrafa de păr pe care tu ai lăsat-o.

D.L.N. [Română]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am știut-o tot timpul, deci nu sunt trist.
Puține câte puțin, puțin câte puțin, e ca o numărătoare.
Culoarea naturii descompuse devine vagă, și nu-mi pot da seama de sfârșitul anotimpului.
Ziua în care am urmat chemarea pașilor tăi, ziua în care ți-am ascultat pașii.
Nu am nicio speranță deci nu pot schimba ziua de mâine.
Urmând sunetul naturii descompuse, pot simți sfârșitul anotimpului.
Când florile vor fi colorate și înflorite în profunzime, ce-mi va rămâne mie?.
Luna trage cortina, dar Soarele strălucește pe mine.
Am știut-o tot timpul, deci nu sunt trist.
Chiar dacă îmi deschid ochii iar noaptea nu s-a sfârșit, chiar dacă nu sunt stele care să strălucească,
Chiar dacă luminile ce colorau străzile s-au stins..
Am văzut fețele zâmbitoare a celor pe care trebuie să îi protejez și respirațiile moarte a celor pe care i-am iubit.
Deci totul e bine acum.
Song of the sheep in dark long night.

Guren (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Scuze, după ceva timp, lasă-mă să dorm de numele tău.
Zilele trecătoare ne-au desenat mai aproape,
durerea se potrivește cu bucuria,
ambele mâini reflectă că
plâng când mă gândesc la tine.
E o ploaie de supărare,
e bine doar să rămâi necunoscut.
Tremur pentru a mă odihni, mi-am amintit
ce vrei să vezi în acest vis real.
Nu vreau să dispari,
lasă-mă s-ascult, totuși un suspin,
o bătaie de inimă, care nu e acolo,
vreau să vii aici!
Vise neschimbătoare, dacă o să continue,
te rog nu-ți opri fericirea,
chiar dacă nu trebuie să strig dar
zilele înecate vin peste mine.
Nu vreau să dispari,
lasă-mă s-ascult, totuși un suspin,
o bătaie de inimă, care nu e acolo,
vreau să vii aici!
Chiar și mâinile salvării sunt în neclaritate,
oare va fi un cocon la intervalul secundelor, fără ca sfoara să se rupă?
Vreau să aud, totuși un suspin,
mic ritm al sunetelor bătăilor inimii,
al rugăciunilor frumoase aduse.
Numele care nu-l pot striga l-am ținut aproape,
numărând pe degete, nu vreau ca mâine să dispară,
auzind cu urechile blocate
sunetul unui leagăn stricat.
Primăvara nu va mai veni,
lotusul roșu a înflorit.

Pledge

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

S-a întâmplat după ce te-am rănit.
Când am realizat că.
Căutam vinovatul în tine.
Când ar fi trebuit să ne uităm unul la altul.
Zilele noastre au fost îngropate în minciuni mici.
Și de aceea suspiciunile tale puteau fi evitate.
Acum inima mea învață.
Ce înseamnă a te pierde.
În această secundă în iarna ce stă pe loc.
Incapabil să văd ziua de mâine.
Te-ai simțit pierdută și confuză.
Tresărirea vocii tale… plângeai, nu-i așa?
Incapabil chiar să caut cuvinte.
Tot ceea ce am putut să fac a fost să îți prind lacrimile căzute.
Ca și cum singurătatea ne-a învăluit.
Iar ploaia se revarsă peste noi în fiecare zi.
Am încercat în repetate rânduri să ne înțelegem unul pe altul.
O pot simți adânc încă o dată.
Nu am mințit când am spus că mă simt nemuritor.
Da, cu siguranță așa m-am simțit când am fost lângă tine.
Nu mai am nevoie să aud lucruri ca „te iubesc”.
Vreau doar să fiu alături de tine pentru totdeauna.
Tu, care ți-ai extenuat vocea din plâns.
Vreau să fiu distrus de tine.
Toate cuvintele mele de la început până la sfârșit au fost pentru tine.
Așa că de aceea nu ai dat drumul acelui braț.
Același vis care a fost de partea noastră ne-a îndepărtat unul de altul.
Micile minciuni și-au schimbat forma.
Și s-au dizolvat într-o briză de vânt.
Așa că nu o să uit sentimentul de a te pierde.
Îl voi încătușa în inima mea atâta timp cât trebuie.
Hai să renunțăm la „adio” chiar aici și să trecem mai departe.
Niciodată nu voi pierde din nou ceea ce avem.
Tristețea pe care am experimentat-o.
A confirmat dragostea unuia pentru celălalt.
Așa că, chiar dacă amândoi vom dispărea mâine.
Nu mai e nevoie să plângem.
La fel ca timpul care eventual va trece.
Noi doi vom continua să ne schimbăm.
O noapte ar trebui să vină.
Când supărarea ne va aduce la o înălțime.
Nu uita.
Nu există lucruri ca un sfârșit.
Adânc într-un vis.

Taion (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cerul glaciar și luminile de pe stradă distruse, aer rece.
Umbre necunoscute, urmele pașilor dezertării.
Libertatea a dispărut.
Dacă se trezește un tavan întunecat,
O voce care râde se scufundă în timpan, este șoios.
Violența mă răpește.
Înțeleg, e imposibil.
De ce am fost ales? Cineva ar trebui să răspundă..
Te rog, răspunde-mi, e un vis oribil.
Cât de mult trebuie să strig, drept și suferință?
Te rog, spune-mi, e un vis oribil.
Am strigat de multe ori și mi-am pierdut vocea.
Nu este nicio mână pentru a aranja părul dezordonat.
O voce care râde se scufundă în timpan, o temperatură vagă se combină cu miezul iernii.
M-am convins, cine a avut o voce moartă și a început să scrie.
Să nu pierzi pentru a trăi.
M-am înecat noaptea când mă temeam și aveam o voce moartă.
Te rog, iartă-mi respirația moartă.
Te rog, răspunde-mi, e un vis oribil.
Cât de mult trebuie să strig, drept și suferință?
Te rog, spune-mi, e un vis oribil.
În sfârșit vreau să zâmbesc iar.

Nausee și Frison (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Atât de mult, peste lumină
Atât de mult, spre necunoscuta libertate,
Atât de mult, înghite neliniștea
Atât de mult, sari mai sus decât ceilalți.
lacrima aripii sfinte, sari, explodând ochii
chiar dacă raiul este acoperit cu noroi, devine un paradis
când trăim în el.
cară zilnica viață cu plăcere de aur ieșind din
umeri și adunând găuri monoton
deși rana sapă înăuntru, continuă.
Yeah, realitățile în fața ochilor tăi sunt tot.
Atât de mult, rupe întunericul
Atât de mult, spre necunoscuta libertate
Atât de mult, înghite neliniștea
Atât de mult, puls tremurând.
LOOP întreabă-mă, LOOP urăște-mă
la sfârșitul acestei suferințe a latului, mă uit
la ușa raiului.
păsărea care aparține stolului spre vest va eventual
simți singurătatea
uitându-te la aripa subțire ai zis: „este acolo
tot ce ți-ai dorit? „
panorama care toți au văzut-o e mai rea decât sfârșitul
lumiii înegrindu-se
m-am rugat mult la o lumânare care dispare.
Adânc, cer încet.
poți să stai acolo, dacă ți-e frică de viitorul necunoscut.
asta e ce uitata „Necunoscută Libertate”
obisnuia să spună.
acum lumina e pură aici, jură să nu evadeze
de viitorul nerezolvat

Agonie (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mi-ai spus așa. Te rog, iubește până mor.
Pentru ce speri? E fără rost ultima ceartă?
Răspunde… nu vreau să mor.
Da don vidivi da don din nou da don vidivi da don
Urletul insomniei. E tura mea următoarea?
What is a lethal weapon?
Rahat! A fost făcut prea mult! Rahat! O, scuză-mă…
Rahat! A fost făcut prea mult! Rahat! Nu veni lângă mine.
Chiar m-ai iubit cu poftă? Chiar poți să zici că asta-i iubire?
Răspunde… Nu vreau să mor.
Da don vidivi da don din nou da don vidivi da don
Urletul insomniei. E tura mea următoarea?
Rahat! A fost făcut prea mult! Rahat! O, scuză-mă…
Rahat! A fost făcut prea mult. Rahat! Nu veni lângă mine.
Arma letală e obrăznicie. Afecțiunea ta mă răpește.
Să-ți cântăm din nou.
Asta e ultima împerechere.
De ce nu poți să înțelegi?
Nu mă auzi strigând?
Din nou… până aura dispare.
Nu mă atinge! Nu-mi atinge inima! Nu-mi arăta chipul acela!
Nu vreau să mor.
Rahat! A fost făcut prea mult! Rahat! O, scuză-mă…
Rahat! A fost făcut prea mult. Rahat! Nu veni lângă mine…
Asta e ultima împerechere.
De ce nu poți să înțelegi?
Nu mă auzi strigând?
Din nou… până aura dispare.
Nu mă atinge! Nu-mi atinge inima! Nu-mi arăta chipul acela!
Nu vreau să mor.