Stefan Petică

Stefan Petică – La Poalele Crângului – Poem În Proză

de

Pe iarbă verde, cu capul în mâini, pe gânduri. Visez. Dinaintea mea un cosaș zbârnâie un cântec monoton și un toporaș galben întinde petalele lui lacome de sărutări spre mine.E lumină în aer, lumină multă și toate celea sclipesc, desfășoară o bogăție orbitoare de culori.Soarele trimite raze fierbinți care-ți amintesc momente de profundă senzualitate.Ridic capul.Un … Citește mai mult

Stefan Petică – Xv

de

Amurgul are astăzi luciri ca de mătasePe care lunecară mâini albe de prințese,Și-n faldurile care pe-albastre culmi se lasăScânteie pietre scumpe din stofe vechi și-alese.Ci mândră de durerea-i în purpura de seară,Cetatea arde facle pe turlele-nnegritePe care vechi coroane de slavă secularăTopeau de aur raze în zile fericite.Pe surele frontoane a vechilor palateUn vis de … Citește mai mult

Stefan Petică – Apusul Soarelui pe Dealuri

de

Apune soarele pe dealuri.Apune soarele pe dealuriÎn slava purpurei de sângeȘi răsunând adânc din valuriDoineste-un glas și parc-ar plânge;De simți o caldă adiereTrecând pe fruntea ta curatăCa și o șoaptă care piereSub bolta serii înstelată,Să știi că-i ruga mea senină,Ca visul nopților de vară,Ce se înalță-n umbra linăÎn ceasul jertfelor de seară.De vezi plutind pe … Citește mai mult

Stefan Petică – O, Ceasul Trist Al Renunțării

de

O, ceasul trist al renunțăriiPe frunți a pus melancolii,Și-n glas fiorul înserăriiCu dureroase nostalgii. E oare imnul de-ngropareA fericirilor sfârșiteSau e durere viitoareCăzând pe visuri chinuite? Ah, de-am fi mers pe drumul viețiiÎn mâini cu albe flori de criniPierduți în zarea diminețiiCu visuri blonde-n ochi senini! Ne-am fi pierdut în adorareaEternei sfinte simfoniiCe-ar fi vărsat-o … Citește mai mult

Stefan Petică – Moartea Visurilor

de

Moartea Visurilor.Păunii verzi plecară în noaptea solitarăCu strigate de jale ca nota care trecePlângând sub ceruri triste; iar sus în turnul receTrei lacrimi umeziră pe coarde de ghitară.Şi palidele trupuri de roze s-adunarăPe marginea-n ruină încet să se apleceMurind ca niște albe columbe-n noaptea rece.O, visele, poema de vise-n noaptea clară!.Şi noaptea cea muiată în … Citește mai mult

Stefan Petică – Xii

de

Apune soarele pe dealuriÎn slava purpurei de sângeŞi răsunând adânc din valuriDoineşte-un glas şi parc-ar plânge;De simţi o caldă adiereTrecând pe fruntea ta curatăCa şi o şoaptă care piereSub bolta serei înstelată,Să ştii că-i ruga mea senină,Ca visul nopţilor de vară,Ce se înalţă-n umbra linăÎn ceasul jertfelor de seară.De vezi plutind pe blonda razăO umbră … Citește mai mult

Stefan Petică – Fecioara în Alb

de

Fecioara în Alb.Apune soarele pe dealuriÎn slava purpurei de sângeŞi răsunând adânc din valuriDoineşte-un glas şi parc-ar plânge;De simţi o caldă adiereTrecând pe fruntea ta curatăCa şi o şoaptă care piereSub bolta serei înstelată,Să ştii că-i ruga mea senină,Ca visul nopţilor de vară,Ce se înalţă-n umbra linăÎn ceasul jertfelor de seară.De vezi plutind pe blonda … Citește mai mult

Stefan Petică – Serenade Demonice

de

Serenade Demonice.O ceată-ntunecată s-a opritTăcută și răsleață la răscruce;Atât de grea îi cade-n asfințitTortura de-a nu ști-ncotro s-apuce.Cât fuse ziua clară s-a-mbuibatCu cântece și joc în loc de pâineȘi beată de plăcere a uitatDe grija zilei groaznice de mâine.Dar seara se coboară răcoroasăȘi-amurgul sărbătoarei e amarCa drojdia cea neagră ce o lasăNăspritul must pe fundul … Citește mai mult