Versuri corectate și adnotate
Marea-i plumb, plumburiu e cerul,plumburii îţi sunt ochii, Eva.Timp îndelung ai tăcut,mângâindu-mi mâinile.Ochii tăi –albaştri atunci când soarele râde şi cântă marea!Este însăşi natura, Eva.Buzele tale, ce pe fruntea mea odihneau,numai răcoare!Mâinile tale, ce-ntr-ale mele odihneau,numai răcoare!Pieptul tău greu respira –răsuflarea pământului o simt lângă mine.Da, tu eşti ca pământul!Atunci când pluteşte un abur solar … Citește mai mult
Sunt treaz.O nouă zi-și deschide peste mine floareaCu miresmele simțirilor cald însorite.Urechea mi-e deschisăLa cântecele valurilor și-ale vânturilor,Și-n ea răsună bucuria stolului de păsări.Ochii mi s-au deschis,Cerul își desface arcul peste lumeCu soarele în cheia bolții!Dormisem.Sufletul îmi rătăcise, nu știu unde.Dar nu era soare pe-acolo.Mă-nfiorase venirea beznei,Era moarte în ea,Moartea cu limbi șuierătoare.Iată acum e … Citește mai mult
De ce mă ispitiți voi, blestemate roze,Blestemată lumină lunară, copaci blestemați?De pretutindeni un surâs de femeie,O șoaptă de femeie, o mână de femeie!.Am vagabondat prin ținuturi fierbinți și prin mlaștini –Eu sunt un zeu?Inima mea sângera, se zbate.Ea-și leagănă șoldurile în falduri de mătase!Ea – târfa!.Am plâns cu fruntea pe pământul gol –Eu sunt un … Citește mai mult
Privesc cerurile albe,Privesc norii cenușii-albaştri,Privesc soarele roș-sângeriu.Așa e lumea,Așa e piatra sferelor.Un strop de ploaie!.Privesc la casele-nalte,Privesc la miile lor de ferestre,Privesc la turnul bisericii din depărtare.Așa e pământul.Așa e patria omului.Norii cenușii-albaştri se strâng. Soarele a asfințit.Privesc la domnii bine îmbrăcați,Privesc la doamnele surâzătoare,Privesc la caii încordați.Ce grei sunt norii cenușii – albaștri!.Privesc, privesc..Poate … Citește mai mult
Când se topește lacrima dintâi,se dezleagă suferința.Dă-mi, Doamne, lacrima dintâi!În mine au înghețat lacrimileși chinul, trandafir de promoroacă.În mine lacrima e sloiși inima de nea.
Trandafirul!Iubesc cu-ntreaga mea ființă trandafirul.Vii, fragedele buze și tinere-ale lumiiSărută trandafirii, sărută trandafirii..Sfiosul vis din inima fecioareiSă-i afle taina nimeni nu-i în stareNimeni pe lume –DecâtTrandafirul.Orice femeie-n lume și-a logodit sufletulCu esența lină a trandafirului, șoptind tremurateCuvinte dulci, cuvinte-arzătoare,Pe care nimeni nu le poate tălmăci,O, nimeni decât trandafirul –El însuși un fior înflăcărat.
Ele dorm.Amândouă dorm.Cea mică, drăgălașă, în leagăn,cea mare, drăgălașă, în pat.Candela ardeîn inocenta odaie,plutește-n uleidintele mic, de flacără.Storul e tras în sus.În fața ferestrei, felinarul.Atâta tot.Ce dureros pâlpâie candela!Cuvertura a lunecat de pe pat.Felinarul își întinde gâtulsă vadă umerii goi ai soției.Te-acopăr, soție adormită!Și trag storul în jos.Felinarului nu-i îngădui să-ți vadăalbul ce-i numai al … Citește mai mult
Poate vorbi oglinda?Oglinda poate vorbi!Oglinda vrea să te privească dis-de-dimineață cercetător,să se uite la tine cu ochi adânci, înțelepți, cu ochii tăi!Să te salute cu ochii plini de căldură de-un albastru-nchis:– Ești curat la suflet?– Ești fidel ție însuți?