Versuri corectate și adnotate
Ca păsările suntem,ca păsările ceruluicare-și lansează cântecul,scurmând după viermișori,își înfoaie penajul,zboarăfără nici o pricină aparentă,se împerechează,își clădesc cuibși-și hrănesc puișorii.Și când s-a isprăvit,rămâne în urma lorun ghemotoc de pene,din care se alegeputregaiulși pulberea.
Eu visez…Eu am curaj…De mult nu mai fac bilanțuri…Chem iubirea-n arbitrajsă mă apere de lanțuri.Vrei să mi le pui pe mâini?Moarte, poți să mai amâni!Să nu-mi fie mult prea greleCând te-mbrățișez cu ele..
De atâta soareşi luminăochii îmi obosesc.Îmi afund privireaîn verdele adânc,netulburat,al ierbii mustoase,atât de mustoasăcă îmi vinesă mă scald în ea.Închid ochiişi ascultzumzetul gâzelorbete de extaz,pentru că e anotimpulsoarelui fierbinte,pâlpâitor,în care ele huzuresc.Deschid ochiişi văduna din gâzeleacelea mici,roşii,botezate de mine„gândaci de catifea”.E cocoţatăîn vârful unui fir de iarbăce se îndoaiesub a ei greutate.O iau pe degetul … Citește mai mult
Aerul e doar o aburire,doar un spațiudin care au migrat clipe,din care s-au scurs lacrimile,acolo sus-sus la fereastra singurătății,Un Auschwitz de ramecăzând sau urcând,un gând imens construitdin sticleconcave,convexe,cum stai ca un porumbel de granitciocănind geamul orb reflectândinterior,exterior,cum stai ca o frunză speriatăde picăturile de mercurale furtunii de vară,senzații,sentimente.
Azi în privirea ta mă pierdȘi simt că-mi este bineDar mă întreb oare visezSau sunt aici cu tine?În orice zi la orice pasVom fi pe țărm de visNe vom iubi cât vom trăiFăcând din viață paradis.De-acum nu ne mai despărțimȘi totul ne uneșteNoi vom rămâne amândoiLa fel ca-ntr-o poveste.Nimeni, dar nimeni nu va știÎn noapte … Citește mai mult
Arunc o privire la stele.Cerul e o nesfârșire albastră,uitată parcă așa de la facerea lumii.Și noi o coajă de nucă..Și acolo, cad, o mulțime de cioburide stele și se sting în oceanul de tăceriși noapte, care începe sus,pe deal, la poarta cimitirului,unde sfârșește satulși pornește singurătatea,a câmpiilor, a pădurilor și a apelor.Luna, – aceeași dintotdeauna … Citește mai mult
Cu ochiiasculțimai bine.Nu însă atuncicând asculțiși cu urechile.
Degetele talemi-au oprit privirea.Degetele talesufletul mi-au nins.Degetele talemângâiere oarbă.Degetele talecântecul mi-au prins.Călăuze calme,Fragede poteci,Degetele talePeste mineReci.
Am învățat căomul,cu cât străbatemai adâncînspăimântătoarea realitatea vieții,devine cu atât mai greude cunoscut;că orice viață omeneascăe devoratăde un rău,ascuns;că oameniinu au destul curajsă privească în ei înșișiși să explice,să renunțela mândria care-i închideîn ei,îi pecetluiește pe fiecareîntr-o crustă,așa cum își închidmelcii cochilia lorcând dă frigul.
Timpul își neagă veșniciaȘi se înclină resemnat,Orele își pierd uceniciaBătând în ritmul lor ciudat.Dragobetele marcheazăPrimăvara ce urmează,Belșug, liniște, noroc,Dragoste, cântec și joc.Dragobete, dragobeteMai săruți și astăzi fete,Ori noi ne-am modernizatȘi pe tine te-am uitat?.Umbrită de ValentinCă el este mai blajinVine cu occidentaliiȘi ne cheltuiește banii?.Nu pricep din ce motivRomânul e așa naivȘi nu te vrea … Citește mai mult