https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/rian-roman-despartire https://versuri.pro/rian-roman-despartire#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88502 →]]> Am îngrămădit în mine cearta,
Discursul golit de-nvoire,
Cuvântul ce-și leapădă șoapta,
Cel grabnic poștaș de asprime.
Am îngrămădit în mine dorul,
Cu gândul lui frânt de privire,
Când visul crud își ia zborul,
Și-mi lasă frumoas-amintire.
Am îngrămădit în mine plânsul,
Suspinul înghițit de-ndoire,
Cu lacrima dată de dânsul,
Pe-obrazul oval și subțire.

]]> https://versuri.pro/rian-roman-despartire/feed 0 https://versuri.pro/rian-roman-ghilimele https://versuri.pro/rian-roman-ghilimele#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88503 →]]> Ale mele ghilimele
Ale tale ghilimele
Ale lui ghilimele
Ale ei ghilimele
Ale sale ghilimele
Ale noastre ghilimele
Ale voastre ghilimele
Ale lor ghilimele
Ia să văd, școlar, ce spui?
Când citezi câte-un fragment,
Știi pe care să le pui?
Răspund eu la întrebare,
Vă rog, doamnă-nvățătoare!
Ale mele, ale mele…

]]> https://versuri.pro/rian-roman-ghilimele/feed 0 https://versuri.pro/rian-roman-pasager-pe-bancheta-din-spate https://versuri.pro/rian-roman-pasager-pe-bancheta-din-spate#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41493 →]]> Răsucită rămâne șoseaua în spate
Ca filetul pe șurubul strunjit
Roata atinge pământul în puncte
Vântul rămâne în urmă uimit
Pe margine șanțul își scutură macii
Lovește strident în grauri claxonul.
Soarele e palid, apune grăbit
Porumbul speriat își apară spicul,
Strivește pedala piciorul dorit
Cum ochiul uscat își coboară pleoapa
Grăbit înțepând orizontul finit.
Stomacul ca nuca se face,
În mațe rămâne pitit.
Ce se întâmplă, întreabă-mprejurul?
Cine șofează curbat și-aiurit
Ca jocheul ce sare în șa?
Golul lăsat în urmă exclamă:
Conduce François!

]]> https://versuri.pro/rian-roman-pasager-pe-bancheta-din-spate/feed 0 https://versuri.pro/rian-roman-octombrie-la-prut https://versuri.pro/rian-roman-octombrie-la-prut#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41509 →]]> Dimineață de octombrie, spre sfârșit.
Se smulge târziu o nouă zi din noapte.
Pe străzi, aceleași căruțe cu roți de lemn se aud
Și se leagănă vârfuri de plopi cu ciori aruncate.
Au plecat păsările călătoare, și frunzele, și tinerii,
Goale sunt prispele.
În sătucul nostru mic, dintre nuci,
Apa din Prut nu spală doar malul lui drept, ci și visele.
Octombrie desfrunzit de toate stările,
Tu umpli cătunul îmbătrânit cu a ta lehamite
Și cu disprețul pentru ordine, pentru proaspăt, pentru curat.
Ești primit de noi mai rău ca o foamete.
Suntem sătui și le-avem pe-ale noastre
Sari anul acesta peste noi și vezi-ți de treabă
Lasă-ne să purtăm clipele fără alte complicații
În sătucul nostru mic, dintre nuci, mai cu seamă.
Dacă ne mulțumim cu puținul, nu suntem săraci.
Bogățiile noastre sunt copiii plecați la școli, la orașe.
Și avem tot ce ne trebuie ca, în luna mai, să înflorim
Și avem, rău-octombrie, veșnicia. Și-i călcăm pe făgașe.

]]> https://versuri.pro/rian-roman-octombrie-la-prut/feed 0 https://versuri.pro/rian-roman-sa-traiti https://versuri.pro/rian-roman-sa-traiti#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41525 →]]> Deasupra, cerul-i vânăt-cenușiu.
La orizont s-a curățat deja.
Încă de dimineață vântul ascuțit
ridică părul de pe lupii gri,
iar soarele năuc, abia mijit,
întinde umbra către asfințit.
Bruma – poarta cazărmii a-ncleștat,
plopii aleii sunt stropiți cu ciori.
– Să trăiți, permiteți să vă raportez:
azi a venit frigul și gerul,
bocancul scârțâie sub pas de marș.
Să trăiți!
.. (Azi, a sfeclit-o grănicerul,
am raportat lui domn’ sergent).
Ochii sergentului lucesc a disperare,
de pe fâșie, glasul sticletelui vampir
transmite-un AMR 0 la liberare.
Să trăiți, m-am liberat..

]]> https://versuri.pro/rian-roman-sa-traiti/feed 0 https://versuri.pro/rian-roman-nascut-cu-masca https://versuri.pro/rian-roman-nascut-cu-masca#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41541 →]]> Azi la spitalul de pe Cuza Vodă,
Ce-i îngrijit de Domn’ Profesor Doctor,
Cu moaşe multe şi-o asistentă grasă,
Cu mari eforturi şi prin cezariană,
Ni s-a născut primul copil cu mască.
Când a ieşit la suprafaţa lumii
N-a plâns, cum fac de obicei copiii.
Cu-n gest discret el şi-a impus distanţă,
A salutat din cap pe toţi prezenţii,
şi a cerut un telefon şi-o cască.
Primul lui zvâc avut ca pui de om
N-a fost nici sânul mamei, nici suzeta,
Nici blând-atingere a podului de palmă,
Nici glasul cald când e strigat pe nume,
Ci prioritizându-şi internetul,
Neapărat să fie conectat la lume.

]]> https://versuri.pro/rian-roman-nascut-cu-masca/feed 0 https://versuri.pro/rian-roman-mi-am-stins-gandul https://versuri.pro/rian-roman-mi-am-stins-gandul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41494 →]]> Mi-am stins gândul în cana de cafea
l-am învârtit în zaţ spre stânga, ca butonul.
Alt gând mă trage-acum din canapea
precum e scos un dop cu tirbuşonul.
Mereu cad prizonier al unui gând
la care-apoi renunţ şi lupt să-l uit
când nu-l pot face prieten cu nesomnul.

]]> https://versuri.pro/rian-roman-mi-am-stins-gandul/feed 0 https://versuri.pro/rian-roman-insingurare https://versuri.pro/rian-roman-insingurare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41510 →]]> Am fost singur până să te cunosc
Apoi am rupt singurătatea în două
Și am împărțit-o frățește.
Acum, în lume, știu două singurătăți:
singurătatea mea
și singurătatea ta.
Deocamdată, lăsăm lucrurile așa cum sunt.
Când va fi să se spargă
sau să se rupă una din ele
vom vedea atunci pe cine mai însingurăm.

]]> https://versuri.pro/rian-roman-insingurare/feed 0 https://versuri.pro/rian-roman-asteptari-lungi https://versuri.pro/rian-roman-asteptari-lungi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41526 →]]> Ce lungi sunt așteptările de iarnă
când ești sătul de frig și de facturi
și vrei ca raza soarelui să-ți crape
mugurul fraged, ce te face bun.
Ce late-s așteptările albastre
când vezi cum case albe trec pe drum.
– „A cui o fi vina că nu se mai rezistă?
e-a noastră oare că ne-am sfârșit răbdarea?
e-a mării că nu e furioasă
sau e a celor care nu i-au urmat chemarea?”
Oricum ar fi, care-o fi vinovat,
e prea adâncă această așteptare,
e precum negrul gropii, oameni buni,
un fel de noapte slută ce-aruncă cu tăuni.
Dar așteptatul e mai suportabil
când simți pe-obraz cum marea,
apa din val o flutură în vânt
și pescăruși își vântură pe rând,
cum bobul de nisip e scos din hău,
e rupt din așteptări adânci
și-adus amețitor la țărm.
Un sol care vestește s-așteptăm..

]]> https://versuri.pro/rian-roman-asteptari-lungi/feed 0 https://versuri.pro/rian-roman-scoala-de-pionieri https://versuri.pro/rian-roman-scoala-de-pionieri#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41542 →]]> Dragi prieteni, frați, surori, instructori,
Dacă ar fi ca să explic
acum, după o săptămână,
cuiva, ce-nseamnă curba vieții,
deschid o ușă larg spre toți
și vă invit la introspecții.
Noi, ca deschizători de drumuri,
ce am săpat cu dălți din pixuri
simțim acum în inimi pulsul
nemărginitelor cărări de cunoștințe și adâncuri.
Ne-am ospătat la masa lungă
cu ce a fost mai gras, mai bun,
platouri mari pline cu săruri
smochine-n coșuri de alun,
iar în urechi bătea ca-n poartă
un zumzet de meseni, plăcut.
Și am băut cu sete apa
curată, limpede și rece
ce din urcior curgea în inimi,
cu susur candid, de izvor.
Și ce instructori! Ce mai încântare!
să îi auzi cum îți transmit
Cuvântul celui mai mare
instructor pentru Pământ.
El este cel care de veacuri
trimite vântul, ploaia, noaptea,
cel preaslăvit de miriade
de îngeri, oameni, ce-i sunt martori.
Ce vrea devine fără teamă,
ce spune face încotrova,
un nume unic își rezervă:
e dumnezeul meu, Iehova.
Învățătura dobândită e clară, simplă
cum e luna când martor stă deasupra lumii,
când își desface larg cununa
de stele, licurind adâncul
impresionant, fantasmagoric.
Iar când această cunoștință
își lasă urma resimțită
de minte, cu a ei tezaur de fraze, gânduri și cuvinte,
ca sabie ea taie-n oase, separă măduvă și spirit.
La școala asta, ce-i trecută,
am învățat care e cheia
ce-n echilibru ne așază,
de a cunoaște bogăția,
însă ne-a învățat să fim
și prieteni buni cu sărăcia.
Am înțeles ce-aduce vina,
ce-aduce calmul, stăpânirea
ce-i bunătatea, ce-i blândețea,
ce-i mila, omenia, stima.
Trasat ca scop de la-nceput
și instruiți în unitate
ne-am însușit esențialul,
numit: rezonabilitate.
Ce atmosferă și ce clasă!
desprinsă parcă din poveste.
Dacă ar fi ca vouă, celor din lume
să explic, m-aș confrunta cu stângăcia
de-a nu găsi în DEX cuvinte să-nchid în frază armonia.
Mă simt acum și trist, și vesel
și sunt puțin epuizat
de tot ce-n august șase zile
și nopți cu mine s-a-ntâmplat.
Rămân cu-această-ncredințare
acum, când școala s-a sfârșit,
că toți de-aicea vom putea
să ne-ntâlnim la infinit.

]]> https://versuri.pro/rian-roman-scoala-de-pionieri/feed 0