Versuri corectate și adnotate
De ce, prin ploaia îndelungată, la nesfârșit te legeni, trandafirule cu dublă floare?Ca două viespi mature sunt ele și n-au zbor,Cu inima le văd, căci ochii-mi sunt închiși.Deasupra florilor lăsat-a iubirea mea doar vânt și nor.
De când cu sărutul în munte, timpul se călăuzește după vara aurie a mâinilor sale și iedera își schimbă direcția.
Recoltele cele mai pure sunt semănate într-un sol care nu există. Ele alungă recunoștința și nu sunt datoare decât primăverii.
A acționa ca un primitiv și a prevedea ca un strateg.
Omul e în stare să înfăptuiască ceea ce nu e în stare să imagineze. Capul său brăzdează galaxia absurdului.
Prinț al absurdului, învață-mi dragosteaSă-și ocolească Dumnezeul pe care-l urăsc întrucâtNu-i decât tulbure represiune sau fastuoasă speranță.Răsplată a culorilor tale, blând șarpeSub acoperișul pădurii și-n fiece casă.Prin legătura ce unește lumina cu spaimaTe prefaci că fugi, o, șarpe lăturalnic!
O ființă pe care n-o cunoaștem e o ființă infinită, capabilă, atunci când intervine, să ne schimbe neliniștea și povara în auroră arterială.Între inocență și cunoaștere, iubire și neant, poetul își așterne zilnic sănătatea.René Char – „Cele mai frumoase poezii”
Viață care nu poate și nici nu vrea să-și strângă pânzele, viață pe care bătaia vântului o readuce istovită în clisa malului, mereu gata, totuși, să-și ia zborul pe deasupra buimăcirii, viață din ce în ce mai puțin bogată, mai puțin răbdătoare, arată-mi partea mea, dacă există cumva, partea mea justificată în destinul comun în … Citește mai mult
Capete cu seve năclăite, ivite, nu prea se știe de ce, în noaptea noastră, și, de atunci, încremenite acolo. Un viitor pângărit, pe trăsăturile lor. Ca Dubois acesta pe care osânza lui spartană de denunțător îl confirmă și îl perpetuează. Voi, drepților din cer, și tu, glonț rătăcit, dăruiți-i laurii umorului vostru.René Char – „Cele … Citește mai mult
Iată epoca în care poetul simte cum se trezește în el meridiana putere de ascensiune.