René Char – Șarpele

Prinț al absurdului, învață-mi dragosteaSă-și ocolească Dumnezeul pe care-l urăsc întrucâtNu-i decât tulbure represiune sau fastuoasă speranță.Răsplată a culorilor tale, blând șarpeSub acoperișul pădurii și-n fiece casă.Prin legătura ce unește lumina cu spaimaTe prefaci că fugi, o, șarpe lăturalnic!

René Char – Împărțire Formală – XXXIV

O ființă pe care n-o cunoaștem e o ființă infinită, capabilă, atunci când intervine, să ne schimbe neliniștea și povara în auroră arterială.Între inocență și cunoaștere, iubire și neant, poetul își așterne zilnic sănătatea.René Char – „Cele mai frumoase poezii”

René Char – (223)

Viață care nu poate și nici nu vrea să-și strângă pânzele, viață pe care bătaia vântului o readuce istovită în clisa malului, mereu gata, totuși, să-și ia zborul pe deasupra buimăcirii, viață din ce în ce mai puțin bogată, mai puțin răbdătoare, arată-mi partea mea, dacă există cumva, partea mea justificată în destinul comun în … Citește mai mult

René Char – (215)

Capete cu seve năclăite, ivite, nu prea se știe de ce, în noaptea noastră, și, de atunci, încremenite acolo. Un viitor pângărit, pe trăsăturile lor. Ca Dubois acesta pe care osânza lui spartană de denunțător îl confirmă și îl perpetuează. Voi, drepților din cer, și tu, glonț rătăcit, dăruiți-i laurii umorului vostru.René Char – „Cele … Citește mai mult