René Char – Roșeața Matinalilor – XVIII

A te ține ferm pe pământ, și, cu dragoste, a oferi brațul unui fruct neacceptat de cei ce te sprijină; a clădi ceea ce crezi că-ți este casa, fără ajutorul primei pietre, al ultimei țigle, care mereu, într-un mod de neconceput, vor lipsi, iată blestemul.René Char – „Cele mai frumoase poezii”

René Char – Societate

Eram în decembrie, noaptea se îmbrăca devreme. O ploaie violentă se amesteca cuun vânt înghețat și îi dădea lovituri de vârfuri. Câțiva vânători erau disimulați într-un tufiș,cu genunchiul sprijinit pe ramuri. Vânatul lor migrator în acest timp blestemat eraun zbor de sturzi înfricoșați; ochiul trăgătorilor, deasupra pământurilor lor bogatecu plante prea bine aliniate, își imagina … Citește mai mult

René Char – Cântecul Catifelei Reiate

Ziua zicea: “Tot ce trudește mă însoțește, mă îndrăgește, se vrea fericit. Martori ai comediei mele, rețineți-mi piciorul voios. Mă tem de amiază și de săgeata ei meritată. Nu se cere milă pentru a crește în ochii ei. Dacă pieirea mea vestește eliberarea voastră, cu atât mai bine mă vor primi apele reci ale verii.”Noaptea … Citește mai mult

René Char – Împărțire Formală – XXXIII

În decursul acțiunii sale prin ținuturile defrișate ale universalității Verbului, poetul integru, avid, impresionabil și cutezător, se va feri să simpatizeze cu faptele care alimentează miracolul libertății în poezie, adică al înțelegerii în viață.René Char – „Cele mai frumoase poezii”

René Char – (206)

Toate prefăcătoriile la care mă silesc împrejurările îmi sporesc nevinovăția. O mână uriașă mă poartă pe palmă. Fiecare dintre liniile palmei acesteia îmi califică conduita.Și rămân acolo ca o plantă în solul ei, deși anotimpul meu e de nicăieri.René Char – „Cele mai frumoase poezii”

René Char – (135)

N-ar trebui să-i iubim pe oameni ca să le fim de un real folos. Ar trebui să dorim doar să le facem mai bună cutare expresie a privirii când se îndreaptă spre vreunul mai sărăcit decât ei, să le prelungim cu o clipă cutare minut agreabil al vieții.Începând de aici și tratând fiecare rădăcină, respirația … Citește mai mult

René Char – Roșeața Matinalilor – XXV

Suntem trecători care ne dăm silința să trecem, deci să răspândim tulburarea, să impunem căldura noastră, să ne rostim exuberanța. Iată de ce intervenim! Iată de ce suntem nedoriți și ciudați! Egreta noastră n-are nicio vină. Utilitatea noastră e întoarsă împotriva celui ce o folosește. René Char – „Cele mai frumoase poezii”