René Char – Roșeața Matinalilor – XVIII
A te ține ferm pe pământ, și, cu dragoste, a oferi brațul unui fruct neacceptat de cei ce te sprijină; a clădi ceea ce crezi că-ți este casa, fără ajutorul primei pietre, al ultimei țigle, care mereu, într-un mod de neconceput, vor lipsi, iată blestemul.René Char – „Cele mai frumoase poezii”