Rasul Gamzatov – Versuri.pro

Ploaia Bate-n Geam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ploaia bate-n geam – mă gândesc la tine,
Neaua e pe ram – mă gândesc la tine.
Zarea e senină – mă gândesc la tine,
Vara e-n lumină – mă gândesc la tine.
Păsările vin – mă gândesc la tine,
Pleacă în suspin – mă gândesc la tine.
Tufele că-s verzi, gheața-n ele sună
Nu am vise alte – mă gândesc la tine.
Ești, se vede, că fată foarte bună
Dacă zi și noapte – mă gândesc la tine.

Poezia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Există muncă, dar și odihnire,
Pe cale un popas ai în sălaș,
Tu-mi ești în viață ora de tihnire
Și truda nemiloasă de ocnaș.
Prunc când eram mi-ai fost cântec de leagăn,
Visări de eroizm și început
Și cu iubita mi-ai venit tu dragă,
Dar dragostea cu mine s-a născut.
Eram copil și te știam ca mamă,
Ca soața mea tu lângă mine ești,
Ca fiică vei lua de mine seamă,
Când n-oi fi – amintire ai să crești.
Când uriaș, de netrecut pari munte,
Când pasăre cuminte-i chipul tău,
Aripă-n zbor și armă pentru lupte,
Dar slujitor îți sunt că bun, că rău.
Unde e trudă este și odihnă..
Unde-i popasul cu al lui sălaș?
Tu cale-mi ești și-n vremea ei de tihnă
Istovitoare muncă de ocnaș.

Nu Ești Gheorghină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu ești gheorghină, eu – bujor frumos,
Dar ne-or tăia cândva neîmpăcat
Zi albă – livădarul nemilos
Și noaptea – livădaru-ntunecat.

Măcar că nu ești grâu, iar eu nu-s orz
Nu ne-or jeli căci jale n-au în stat
Zi albă – cositorul nemilos
Și noaptea – cositoru-ntunecat.

Nu ești cerboaică, iar eu cerb sfios
Nu lasă ei trăgaciul neapăsat
Zi albă – vânătorul nemilos
Și noaptea – vânătoru-ntunecat.

Albul arcaș oare ne-a urmări,
Negrul arcaș în noi va împușca?
Dar poate-n tremur i-a fi mâna-n zi?
Dar poate-n noapte nu ne va vedea?

Acolo Lângă Acel Geam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Unde eşti, inima mea? Răspunde!
-Acolo, lângă acel geam.
În piept doar pustiul mi se-ascunde
Şi chin, dar inimă nu am.
-Unde eşti, vis al meu, de lumină?
-Acolo, lângă acel geam.
Odaia mea de-obidă-i plină,
Şi foc în ea nu am.
-Unde sunteţi, privirile mele?
-Acolo, lângă acel geam.
Din ochii mei pustii curg lacrimi grele,
Fierbinte şi sărat noian.
-Unde sunteţi, voi, stihuri? E dorul
Care vă fearecă în chin?
Cântece, stih, spre ce vă luaţi voi zborul?
-Zburăm spre acel geam vecin.
-Unde sunteţi, voi, gânduri hoinare?
-La acel geam de-acolo-am stat
-Şi cine-acolo sălaş are?
-Cei doi: soţie şi bărbat.
-Ei doi, dar eu, pe-aici, ce caut oare?
Odată, eu pe ea o cunoşteam
Trezit de-ntâiul licărit de soare,
Priveam, acolo, spre acel geam.

Unde Ești Fericire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Unde ești, fericire, tu, oare?
Unde e chipul tău luminos?
„Eu sunt pe piscul pe care-n urcare
Nu l-ai atins încă-n pasul tău jos.”.
Unde ești, fericire, răspunde!
Vârfuri atâtea eu am supus..
„În apele ce nu le poți tu pătrunde.. ”
Unde ești?! Râuri ce nu le știi – nu-s!!!.
„În cântece noi fremătând în cuvinte.. ”
Unde ești? Cântece-ți dau și-ți voi da!
„Sunt înaintea ta, și iar înainte
Tu doar ajunge-mă de vei putea!”

Timpul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Timpul.
Pe drum și pe de-a dreptul zboară,
Pe lângă veacuri și prin țări
Fără opreliști armăsarul
Ce n-are frâu și n-are scări.
Îl întâlnim cu salutare
Și zâmbete pe buze gem
Însă ne chinuie-o-ntrebare
El ori noi oaspeți îi suntem?
Sub fuga-i tremură pământul
Și spume-i cad în anii goi
Rămâne-n urma lui argintul
Ce căruntețe-i spunem noi.
Aruncă călăreți teribil
În humă din galop mereu
Să îl ajungi e imposibil
Să-l prinzi din față-i foarte greu.
Nu da, prietene-ncetare
Avântului în trai deprins
Prinde-l de coamă și, călare,
Intră-n galopul lui aprins!

Pentru Adevăr

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În munții verzi văzui omăt bălan,
La nord – verdeață încărcată-n cetini,
În ochii dragei mele – un dușman,
În ochii la străină – un prieten.
În casa cunoscută mă îndrept,
Stăpânul convorbi cu mine-o noapte
Fiind de-acord când eu nu eram drept.
Vrăjmaș sau de prieten avui parte?.
Odată-n poezie-un gol am scris:
Tragi în văzduh – un zgomot doar se simte..
Dușmanul adevărul mi l-a zis,
Văzui însă prietenu-n cuvinte.
Acum cu anii cât îmbătrânesc
Arunc din cele scrise-n foc și doare.
Ca și un neprieten mă urăsc,
Dar pentru Adevăr asta-i salvare!

Tu, Fericire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tu, fericire, unde alergi? – În inima care iubește!
Iar tu, tinerețe, ce drum îți alegi? – În inima care iubește!
Unde porniți îndrăzneli și puteri? – În inima care iubește!
Iar voi încotro suferinți și dureri? – În inima care iubește!