Rainer Maria Rilke – Pagina 11

Aventurierul II

În acele zile – (nu, nici una / n-a fost), când torentu-i contesta, / ca … →

Văzute de îngeri, vârfurile arborilor, poate / sunt rădăcini ce beau din nori; / și … →

O, ce departe-s toate / și ce pierdute-s, ele, / de mult, lumina-mi, poate, / … →

Aproape nevăzutul luminează / deasupra pantei înaripate; / rămâne un pic din clara noapte / … →

Ce te recheamă azi / În grădina foșnind a neliniști, / prin care abia luneca … →

Cea care doarme. / O femeie în somnul ei, / închisă, parcă se-ntinde / într-un … →

Fă-mă paznicul depărtărilor tale, / fă-mă să am pentru pietre-ascultare, / dă-mi ochi pe care … →

O numeau bătrână, odinioară, / Dar rămase, pe drum se plimba zilnic. / Şi statura-i … →

Neapole. / Mâine, iată, pe aceste-afunde / străzi ce se strecoară-ntunecate / printre case, jos … →

Cu toatele, aici, cântă ce-a fost / cândva, nu, însă, -n dauna lui mâine; / … →