Rafael Alberti - Versuri.pro

Nu Poate Nu

Nu poate, nu, nu poate frumusețea / muri, nici să orbească / la un cutremur, … →

O știe-acum tot satul. / O cântă-mpletitorul, / Îi pune vârf / bărbierul, / o … →

Te chem, la aer, umbră / a douăzeci de veacuri, / la adevărul aerului, / … →

Lună erai, cu luna; așa te ridicai / din așternutul obosit, atât de mare / … →

Dulce mamă, atât de tristă și veselă odinioară, / mi-arăți azi chipul tău zbârcit în … →

Vino, dragostea mea, vino, în noaptea asta / singură și tristă din Italia. Am nevoie … →

De sus, din mahalaua de sus, / vin pe ulițe mici. / Sunt închiși ochii … →

Nemișcate, mute, femei țintuite-n tinde, / bărbați fără glas, cu mișcări încete, în crâșme, / … →

Sus la catedrală / clopotele sună. / Desculță mireasă, / mergi de te cunună!. / … →

Vânt contra vânt. / Eu, turn fără comandă, la mijloc. / Vuiet mare de orașe … →