https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/paul-sava-petitie https://versuri.pro/paul-sava-petitie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88763 →]]> PETIȚIE.
Iubiți conducători,
ce-ați jurat ipocriți,
că ne vreți fericiți,
și ne-ați dus din erori în erori,
din orori în orori,
vrând să faceți din noi
mucenici și eroi.
Eu unul, trăgător în jug ca un bou,
vă rog, cu limbă de moarte tăcând,
lăsați-mă să mor cum sunt!
Nu mă mai ajutați să fiu erou.
Paul Sava- LACRIMI USCATE

]]> https://versuri.pro/paul-sava-petitie/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-vaiet https://versuri.pro/paul-sava-vaiet#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88764 →]]> Vaiet.
Ce lung șuieră trenul în nopțile târzii!
Stau singur în odaie și n-am nicio dorință,
din amintiri se-ncheagă întreaga ta ființă
și iar se duce somnul, fugar în văi pustii.
Presimt ca o durere trist adevărul crud.
Dar tot mai sper, iubito, cândva c-ai să revii,
s-adorm iar lângă tine, și să nu mai aud
ce lung șuieră trenul în nopțile târzii.
August 1958.
Paul Sava-LACRIMI USCATE

]]> https://versuri.pro/paul-sava-vaiet/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-pastel-malorchin https://versuri.pro/paul-sava-pastel-malorchin#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88760 →]]> Pastel malorchin.
Coclite stânci cu verde și lut din loc în loc,
cu, zdrențuit în table de roți eoliene,
un vânt care presară o pulbere de lene
pe pajiștile roșii și galbene de foc.
Din larg ne vin de alge și scoici mirosuri tari,
femeile se-alintă pe sâni meduze goale,
dorm diavolii la umbră, nevolnici să se scoale,
amestecând sangria cu soarele, pescarii.
Vezi tremuratul aer cum urcă-n rotocoale,
Mediterana spume își sparge-n prova yolii,
să-și facă din dantele reci horbote la poale.
Sfânt- Duhul ne respinge iubirile și solii,
pirați, fantome albe, nici săbii nici pistoale
având, fixează clipa, junghind-o cu magnolii.

]]> https://versuri.pro/paul-sava-pastel-malorchin/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-elegie https://versuri.pro/paul-sava-elegie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88761 →]]> Elegie.
Urâtul mă priveghează,
tristeții mele îi stai strajă tu
cu râsurile tale lăutare.
Lacrimilor mele
o cucuvea guralivă le ține isonul.
Ea, nesuferita,
știe că în curând va sosi
tainica,
de soroc plinitoarea,
despărțitoarea de toate,
cea din urmă nuntă a mea.
O, și ce mult,
și ce viu,
să mai fiu,
aș mai vrea!

]]> https://versuri.pro/paul-sava-elegie/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-veste-buna https://versuri.pro/paul-sava-veste-buna#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88762 →]]> VESTE BUNĂ.
Veste bună, veste bună,
dac-ai ști de când te-aștept,
nu m-ai mai lăsa nebună,
să mă chinui pe nedrept.
Ai răzbi peste coclauri,
peste valuri și stihii,
și-ai preface-n adineauri
anii nopților pustii.
Toată zbăteala nebună
aș uita-o înțelept,
veste bună, veste bună,
dac-ai ști de când te-aștept.
August-1958.
Paul Sava-LACRIMI USCATE

]]> https://versuri.pro/paul-sava-veste-buna/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-biletel https://versuri.pro/paul-sava-biletel#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52095 →]]> Bilețel.
Dacă merită nu știu
pe altarul împăcării
să rup lanțul îngâmfării
și să-ți scriu sau să nu-ți scriu.
Tu de mult m-ai dat uitării
dar mă urmărește, viu,
din adâncul depărtării,
părul tău undelemniu.
Și de dorul împăcării,
până-n zori și mai târziu
plâng în taină belaliu
ochii tăi că fundul mării.

]]> https://versuri.pro/paul-sava-biletel/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-da-sunt-frumosi https://versuri.pro/paul-sava-da-sunt-frumosi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52111 →]]> Da, sunt frumoși.
Da, sunt frumoși oamenii și pe-aici,
dimineața,
în zilele lucrătoare,
când zoresc spre
cu ce se îndeletnicește fiecare,
ca pretutindeni.
Orașul n-are tristețea festivă
a vitrinelor cu lumini ferecate
sub cortine de fier împletit,
și trecători îmbrăcați de duminică.
Da,
sunt frumoși oamenii și pe-aici,
dimineața.
Dar după ora de vârf,
când cei ce muncesc
cedează turiștilor locu-n metrouri,
apar:
cerșetorii,
plimbătorii de câini,
falșii orbi,
fumătorii de mucuri,
rezemați într-un peș
de balustradele gurilor de metrou,
mestecătorii de chewing-gum
de toate culorile,
cu urechi astupate de căști,
leagăne parkinsoniene,
sorbitori de droguri,
cu priviri pierdute în cine știe ce false,
înalte profunzimi, fragile,
subțiri ca întâia pojghiță de gheață.
Tot acum
apar delicvenții,
pretinzând ajutoare morale
și bani,
„să ne dați, dacă nu vreți să recidivăm”
amenință ultimativ printre dinți.
Cloșarzii, cascând împuțiți, se scarpină
să-și mute de ici colo păduchii.
E pitoresc, nu-i așa?
Apoi ies la iveală șomerii!
Adevărații și falșii șomeri.
Victime, toți,
fie ale recesiunii,
fie ale lipsei dorinței lor de-a munci.
În definitiv, cu alocația de șomaj
se poate trăi mai bine
decât în țările comuniste.
Și, în sfârșit,
vin greviștii!
Veseli,
cu lozinci care nu seamănă cu hainele lor,
cu privirile lor,
cu politicienii din opoziție
drapați cu diagonale tricolore
amestecați printre ei,
braț la braț,
cot la cot.
Ai zice mai degrabă că se joacă de-a greva.
De ei se lipesc cei ce stau la cognace
sau joacă bile prin cafenele,
manifestanți de profesie
supranumiți „les casseurs”.
Aici zilnic cineva manifestă pentru ceva
de unde-or fi atâția nefăcători de nimica?
Ies cu pancarte la drumul mare
femei cu țâțele goale
să ceară cine-știe-ce, sau drepturi egale,
fătălăi care vor să se-nsoare-ntre ei,
supărați pe vreo față bisericească
care-a refuzat să-i cunune;
(Sunt și din astea; puține, dar sunt.).
Îngrășați cu cârnați polonezi,
cântăreți declarați „solidamosch”
își răcnesc indignarea
pe străzi cu vitrine gemând de cărnuri,
brânzeturi, legume și fructe
din toate țările lumii,
și cer drepturi sau danii
pentru Polonia
pentru Afganistan,
pentru Salvator,
pentru toți muritorii de foame din lume,
pentru cancer,
pentru S.I.D.A,
pentru libertatea pușcăriașilor
de a zămisli pușcăriași
în timpul și la locul ispășirii pedepsei,
pentru pilule anticoncepționale,
pentru copii în eprubetă,
pentru utere cu chirie,
pentru copii pe parale-nfiați,
pentru cei în vechime-aruncați
de pe stâncile Taigetului,
pentru partidul comunist,
pentru protecția animalelor din Antarctica,
pentru religie,
pentru politică,
pentru libertatea de a ghici viitorul
în cărți sau cafea,
pentru curvăsărie,
pentru rachete sol-sol,
pentru Pace.
Toți ies în stradă să ceară ceva;
au și timp, au și voie.
Aici libertatea e gratis!
Se găsește pe toate drumurile;
nici nu mai știu ce să facă cu ea!
Numai morții,
măcelăriții,
impușcații,
ștrangulații,
violații, cu plămâni înfundați de călușuri,
copii sodomiți ascunși
sângerânzi în boschete,
și alții,
și alții..
Numai ei, numai morții,
și cei rămași după ei în haine de doliu
nu se încumetă să ceară nimic.
Nu ies în stradă cu nici o lozincă;
nici măcar cu „nu vrem moartea păcătoșilor
ci mântuirea lor”.
Ar fi o libertate
de care nimeni nu face uz,
o libertate care n-ar folosi la nimic!
Și asta durează
până la ora de vârf din amurg,
când, pentru un ceas,
apar din nou oamenii frumoși,
mai mulți,
mai obosiți,
mai încărcați de speranțe,
mai neajutorați
în fața spaimelor de peste zi
sau din miez de noapte.
Se înghesuie din nou în metrouri,
ațipind din picioare,
ca să ajungă mai repede-acasă,
să-și găsească, întregi,
copiii veniți de la școală,
bunicile sănătoase-mpletind,
și televizoarele vărsând știri
despre crime, intemperii și războaie.
Când se anunță, chicotind ora exactă,
căci da, se dă și aici ora exactă,
se retrag toți în unghere de umbră.
Toți, bogați și săraci,
se roagă-n genunchi,
spăimântați,
la vițelul de aur.
Obosiți,
adorm lăsându-și averea și somnul și viața
în grija polițiștilor înarmați
-în prin-ci-piu!? –
ca să le apere somnul, averea și viața.
Dar nu e tocmai sigur,
căci în jocul de-a hoții și vardiștii
miza e viața,
și când polițiștii îl joacă, deseori mor.
De aceea adorm toți prea târziu,
cu, sub pernă, averea, păduchii
pistolul sau viața.
Așa trece noaptea pe-aici.
Până când,
în sfârșit,
vine iar dimineața,
și atunci, da,
dimineața,
oamenii sunt și pe-aicea frumoși.
Paris, decembrie 1983
Paul Sava-LACRIMI USCATE

]]> https://versuri.pro/paul-sava-da-sunt-frumosi/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-saltimbancul https://versuri.pro/paul-sava-saltimbancul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52127 →]]> Saltimbancul.
Scrie, spune sau citește,
toată lumea veselește.
Sare, merge sau dansează,
spectatorii se distrează.
Scoate panglici, bea sineală,
face șotii sau se strâmbă,
cântă simfonii din drâmbă,
și-unii cred că din sminteală
ieri, sărind într-un picior,
i-a jurat pe veci amor
balerinei dăruite
cu priviri smărălduite.
Și-au făcut un haz nebun,
când, luând în pumn tutun,
l-a-nghițit ca pe-o petală
de salcâm. Ce mai greșală!.
Lumea-n jurul lui se strânge.
Ca la circ. Dar saltimbancul,
când e singur, parc-ar plânge.

]]> https://versuri.pro/paul-sava-saltimbancul/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-sa-fie-semn https://versuri.pro/paul-sava-sa-fie-semn#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52143 →]]> Să fie semn?
O tuse strâmbă izbucnind în snop
se face ascultată ca o drâmbă
prin ygrecul de stetoscop,
și inima nu bate, se scălâmbă.
Ca un șurub scrâșnit pe răzătoare,
pornește de sub stern sau de pe lângă
smulgând în drum fragmente-alveolare,
și se înfige drept sub gâlca stângă.
Să fie moartea chiar așa pripită?
Să fie oare doar un scurt îndemn
la o petrecere prin veac mai liniștită?
Sau poate că-i într-adevăr un semn
pe care ni-l trimite din vecie,
din fără margine, din depărtare,
de unde pleac-odată fiecare,
Acel ce neștiutele le știe?
Să fie semn, sau binecuvântare?

]]> https://versuri.pro/paul-sava-sa-fie-semn/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-ariciul-si-vulpea https://versuri.pro/paul-sava-ariciul-si-vulpea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52096 →]]> Ariciul și vulpea.
Un arici
cu ochii mici,
țepi având ca toți aricii,
le purta pe spate-mpunse
cum stau acele ascunse
din pernițele bunicii.
Când, ieșind el din tufiș,
se-ntâlni în luminiș
cu o vulpe cam flămândă
ce stătea de mult la pândă.
Zise ea cu glas mieros:.
– „Dă-mi și mie-un ac să cos,
că mi s-a cam rupt cojoaca
– iartă-mi vorbe proastele –
de mi se văd coastele.”.
– „Vrei un ac? Cunosc eu joaca,
-zise-ariciul
măscăriciul –
știu eu pielea ta ce-ți poate;
și-adevărul drept eu spunu-l:
de ți-aș da un ac, doar unul,
tu m-ai jumuli de toate”.
– „Mă gândești de rău degeaba,
unul singur îmi ajunge!”
și dădu să puie l***.
– „Nu m-atinge că te-mpunge!.”
Înfoiat, ariciul tot
a fugit ca de secure.
Și-a rămas vulpea-n pădure
tot lingându-se pe bot.

]]> https://versuri.pro/paul-sava-ariciul-si-vulpea/feed 0