Păstorel Teodoreanu – Versuri.pro

Nemurirea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mormintele ne-așteaptă cu gurile căscate.
Și mergem toți spre ele, pe-un drum sau pe alt drum,
Cum merg hipnotizate gazelele de fum,
Spre șerpi cu solzi de aur și ochi de nestemate.
Iubire, ură: viață. Lumini de chilimbar
Iar spintecă văzduhul, pornind din roi de stele,
Ce, prăbușite-n beznă, or fi ducând cu ele
O altă omenire – netrebnic furnicar!.
Își mistuie și sorii fierbintea lor plămadă
Și-ngheață (asta-i moartea?). Noi ridicăm statui,
Ca bronzul să arate, în veci de veci (dar cui?),
Că asta-i nemurirea, în haină de paradă.
Și nici gândim că-n haos își va găsi-mplinirea
Pământul, când prin spații va trece rotocol.
Va fi-nsemnând o clipă și el o dungă-n gol,
Și va muri cu viața atunci și Nemurirea.

Alchimistul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Memoriei eruditului seigneur d’Astarac,
întemeietor şi incendiator al astaracienei,
„Regina bibliotecilor”, protector şi cola-
borator al doctului abate Jérôme Coig-
nard şi al devotatului său elev Jacques
Tournebroche.
Am căutat metalul rar,
În eprubete şi retorte,
Şi în lumini de chilimbar
Pândeam a elfilor cohorte.
Când focul viu de policandre
Ilumina solar castelul,
În diafane salamandre
Femeii i-am găsit modelul.
Prin mine, focul va să piardă
Planeta voastră rea si laşă,
Căci vreau, cu lupa-mi uriaşă,
S-aprind pământul tot – să ardă.

Dimineața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stelele clipesc – se sting.
Și pe-un nor ca un balaur,
Soarele, ca un paing,
Țese plasa lui de aur.
Cu aripile-nstelate
Noaptea, plină de fantasme,
Zboară-n zări îndepărtate,
Ca un fluture din basme.
Peste drum, măturătorii,
Care-alungă noaptea-n lături,
Urmăresc sosind cocorii,
Sprijinindu-se pe mături.
Și cu scripcile-n cutie,
Ghemuite subțioară,
Gârboviți, prin colbărie,
Lăutarii se strecoară.
Iată și patronul iese,
Somnoros și indispus.
Scaunele dorm pe mese,
Cu picioarele în sus.
Un client a mai rămas,
Moțăind lângă-un sifon,
Care-i cântă-ncet, pe nas,
Ca părintele Ion.
Monopedul cerșetor
Stă, cu nasul ca un mac,
La ieșire, -ntr-un picior,
Să mai capete-un pitac.
Dar când prind în dimineață
A țipa cocoși isterici,
Răsăritul e-o paiață
Care joacă pe biserici.

Cântecul Drumețului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu ghitara și paharul,
Dulce-i țara.
Cu paharul și ghitara,
Treci hotarul.
Inimioarei îi stingi para,
Cu paharul.
Și-i alini cumplit-amarul,
Cu ghitara.
Și-așa trece iarna, vara,
Vieții cât suim calvarul,
Cu paharul, cu ghitara,
Cu ghitara, cu paharul.

Oricare Altul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În insomnie.
S-a ascuns în mine-un cal,
Rătăcit de herghelie,
Când îi adăpa, pe mal.
Însă nimenea nu știe
Că eu am în mine-un cal.
Numai nopțile nechează
Și, când toți se odihnesc,
Când nici dracul nu veghează
Numai eu mă chinuiesc.
Îl aud.
Mă tem.
Nechează!

Vis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În urma ta, pe uliți vechi, mă strecuram,
Plecau cocori, în zări de fum, se-ntomna,
Pășeam încet, pășeam sfios, în urma ta,
Când ai intrat, să mi te-arăți, zâmbind la geam.

Treceau drumeți, treceau grăbiți, era târziu,
Iar prin ogrăzi, țipau stejari, sub ferestrău,
Eu am rămas, înmărmurit, sub geamul tău,
S-a-ntunecat și s-a făcut pustiu, pustiu.

Pe urmă lună, frunze moarte, surd tumult,
Și chipul tău, în discul ei, s-a oglindit,
Mi-ai aruncat un trandafir îngălbenit,
Atât a fost, atâta tot, demult, demult.

Spovedanie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cântat-am vinul și-l băui pre el,
Și-așa, precum din flori slăvitul soare,
Cules-am toată roua din pahare,
Voios ca cel din urmă menestrel.
Am păstorit în viață vinuri rare
(De-aceea îmi și zice Păstorel)
Și de la Grasă pân’ la Ottonel,
Le-am prețuit, pe rând, pe fiecare.

Cântecele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I.
Vecinul meu era bolnav,
Bolnav de mult şi foarte grav.
Toţi spun că l-au luat de-aici
Şi că prin parc l-au dus pe dric;
– Dar asta nu-i adevărat –
Eu ştiu c-avea în el furnici,
Ce-au ieşit noaptea prin buric
Şi l-au mâncat.

II.
În lumânări sunt stafii albe,
– O spun, dar nimenea nu crede –
În lumânări sunt stafii albe,
– Le văd şi nimeni nu le vede –.
– De stafii nu mă tem deloc!
Eu râd când ies din lumânare ;
În perini am guzgani de foc
Şi ei le muşcă de picioare.
Şi astă noapte au jucat,
(Tavanul se cutremura)
Şi astă noapte au jucat,
Iar lumânarea fluiera,
Ca un flaut blestemat.

III.
Tralalali, tralalala,
Am mai ucis un gardian.
Tralalali, tralalala,
Acum sunt liber – castelan.
Tralalali, tralalala,
Aveam şi drept (sunt împărat).
Tralalali, tralalala,
I-am scos un ochi şi l-am mâncat.
Tralalali, tralalala
Cu-un lemn în ţeastă l-am izbit.
Tralalali, tralalala,
(El nici nu ştie că-a murit).
Tralalali, tralalala,
M-am îmbrăcat în haina lui,
Tralalali, tralalala,
Şi haina mea o să i-o pui.
Tralalali, tralalala,
Nici doctorii acum nu ştiu,
Tralalali, tralalala,
Că eu sunt mort şi el e viu,
Tralalali.

IV.
Aicea clipele se scurg,
(Ca veacuri clipele se scurg),
Aicea clipele se scurg,
Lăsând fosile pe meninge.
Şi-n faţa zilei ce se stinge
Cu focul tristului amurg,
Mă simt atât de zdruncinat
Văzând astrala agonie,
C-am luat un ac de pălărie
Şi mi-am scos ochii.
P. S. Paznicul plecase să-mi aducă luna (Eu l-am trimis).

V.
El s-a suit s-aducă luna,
Sus, sus, în turla de pe casă.
Dar ea râdea ca-ntotdeauna,
Ha! ha! Şi tabla-i lunecoasă.
Oooo! Luna a căzut în lac,
În fund – şi apa e adâncă.
S-a aruncat şi el în lac.
– Acuma poate o mănâncă –.

VI.
Au scos din lac un paznic mort.
Râdeau nebunii – ca nebunii.
Şi clopote tragând de mort,
Vreo doi s-au spânzurat de funii.
L-au îmbrăcat apoi frumos,
Şi popii rugăciuni îi spun.
Nu ştie nimeni că-s Christos
Şi-am să-l înviu – ca era bun.

VII.
Ceasornicul din cap, tic-tac
Auzi cum bate liniştit?
Ceasornicul din cap, tic-tac,
Socoate clipa ce-am trăit.
Ceasornicul din cap, tic-tac,
Auzi? din mers a-ncetinit.
Ceasornicul din cap, tic-tac,
A stat.

VIII.
Acuma am murit.

Soldatul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce frumoasă este viața de soldat
(Cântec ostășesc).
Aveam pușcă-n bandulieră,
La război.
Acum sunt mitralieră,
Bravi eroi.
Voi vă duceți iar pe-acasă,
După plac.
Mie de nimic nu-mi pasă,
Fiindcă tac.
Zic mereu că tac,
Însă nu mai tac,
Tac-tac.

Indiscreții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vântule,
Ce-aduci cu tine
O mireasmă de sulfină,
De departe vii, ştiu bine.
Te-ai oprit la ea-n grădină?
Printre straturi de pansele,
De gherghină
Şi lalele,
O glicină
De lumină.
Ai văzut-o, – nu-i aşa?
Nu e, vântule, glicină,
Era ea!
Ea nu ştie că-o iubesc,
Că e mică
Şi mi-e frică
Să-i vorbesc.
Vântule, bătrân hoinar,
Dacă ai aflat odată
Că nu-i floare, că e fată,
Nu-i aşa că te-ntorci iar?
I-aş vorbi, dar – vezi – nu pot!
Fii tu, vântule, de treaba,
Pleacă, vânt, la ea în grabă,
Rogu-te
Şi spune-i tot,
Vântule!