Octavian Paler – Definiția Nedezrădăcinării
Și picăturile de sânge știu ce înseamnă acasă.Altfel, s-ar rătăci prin corpși ar uita să se întoarcă la inimă.
Versuri corectate și adnotate
Și picăturile de sânge știu ce înseamnă acasă.Altfel, s-ar rătăci prin corpși ar uita să se întoarcă la inimă.
Potecă secată fără să știu.De ce a rămas prăfuită de umbră,de ce insomnia rătăcește nocturnnumai în jurul ochilor noștri?
(…) În „Revolta maselor”, Ortega y Gasset zicea că politicianul face ca lucrurile să fie din ce în ce mai confuze, în timp ce intelectualul se străduieşte să le facă mai limpezi. Problema e dacă noi corespundem acestei caracterizări. Uneori am nişte îndoieli, deoarece există un anumit relativism moral chiar în rândurile noastre, ale intelectualilor, … Citește mai mult
Marea lovește digul pe care în seara aceean-am avut curajul să mergem până la capăt. Piatra udăluneca și, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenți,ne puteam prăbuși în apa ce fierbea dedesubt.Dar am fost atenți. Ca totdeauna. Atât de atenți,încât într-o zi vom renunța să mai pătrundem pe dig.Ne vom mulțumi să … Citește mai mult
E ora când bate în amurgîn grele orologii de aramă,când arborii se leagănă sonorși neștiute cântece ne cheamă.E ora când culorile adormca ultimul acord dintr-o sonatăși nuferii luminilor pe lacfoșnesc loviți de-o luntre-ngândurată.E ora când se plimbă-ndrăgostițiiși-n jurul lor tăcerea-i de mătase,când floarea din cireșii de neono poartă vântul, albă, printre case.E ora când orașul … Citește mai mult
O pasăre cu o singură aripăşi cu aripa transformată în lanţ,o pasăre cu o aripă rămasă să spereşi alta pe care o târăşte în zbor,o pasăre-mi trece noaptea prin somnşi dimineaţa o găsesc răstignităîn acelaşi loc unde searaam lăsat-olovindu-şi lanţul cu aripa.
Am exact vârsta la care Don Quijote și-a început aventurile,am aceeași vârstă și iubesc lumea la fel,nu-mi mai lipsește nimic.Poate, un scutier îmi lipsește, dar nu-i nimic,voi porni singur la drum.Am aceeași vârstă și aceeași nevoie să cred,nu-mi mai lipsește nimic.Poate-mi va lipsi Rosinanta,dar nu-i nimic, voi merge pe jos.Și poate morile sale de vânt,dar … Citește mai mult
Când doare cicatricea,ne doare rana vechesau faptul c-am uitat-o?
Voi, care vă întoarceți acasăși după ce-ați închis ușaspuneți „bună seara”,voi nu știți ce-nseamnăsă intri pe ușă tăcând.
Lacătele de piatrăSe deschid cu râuri,Lacătele de apăSe deschid cu stele,Lacătele din noiSe deschid cu o lacrimă.