Nikolaus Lenau – Versuri.pro

Trandafirul Veșted

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cătând în carte, fără rost,
Am dat de-un trandafir uscat,
În mâna cui oare-o fi fost?
Și cine mi l-a dat?
În fumul serii, zi de zi,
Mor amintiri necontenit;
Dar mor și eu și nu voi ști
De cine-am fost iubit.

Ruga

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ochi întunecat, pogoară
Și-n puterea ta mă du,
Gravă, dulce, visătoare,
Nepătrunsă noapte, tu!
În noptatica ta vrajă,
Tot ce văd să-mi învelești,
Ca tu singură, deasupra
Vieții mele să plutești.

Pe Marginile Vieții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe marginile vieții cu fața-nmărmurită,
Mă uit în marea morții, de ceață învăluită,
Posomorât e țarmul, se-ntunecă mereu..
Mereu se urcă valul izbind în piatră, greu.
O! curgeți lacrimi, curgeți.. în zarea depărtată
O lume văd întreagă de umbre zbuciumată,
Și orele iubirii pierdute-mi zâmbesc încă,
Durerea îmi deschide o veche rană-adâncă
Cenușa rece-a vieții și a nădejdei mele,
Coroane neuitate din vremile acele,
Trec șir pe dinainte-mi de valuri aruncate,
Mereu simt că se face în sufletul meu noapte..
Crucea lui Crist la care, copil, în zile bune,
Îngenuncheam adesea cântând o rugăciune,
Căzută e acuma în jos de țarm- și ruptă..
Deasupra-i grămădite a morții valuri luptă.
Și niște glasuri stranii c-aud atunci îmi pare:
Aici un vuiet jalnic, asurzitor de mare,
Aci cântări de coruri dulci, line, lovesc malul,
Pe urmă totul tace- și urlă numai valul,
Un singur mut prieten, posomorât tovarăș,
Se uită lung în mare- și mă privește iarăși,
Mereu mă urmărește, de mine-ncet se reazemă
-„Tu geniu liniștit al morții îmbrățișează-mă!”

Popa Cel Lacom de Arginți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ce bine-și bate popa joc de gloată
Cu rugi, tămâi, bim-bam, maimuțărie
O pune să privească-ntr-o cutie,
În care-i rai și iad și lumea toată.
Și-n timp ce gloata ochii și-i îmbie
Și-i fericită sau înspăimântată,
El, popa, -i ia frumos din buzunare
Creițarii ei, munciți cu grea sudoare.

Dulapul Deschis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Măicuța mea a fost să moară,
Și-n țintirimul depărtat
Au dus-o. Singur către seară,
În odăița-i am intrat.
Dulapul sta deschis, și toate
Erau zvârlite-așa cum ea
Și le lăsase-atunci când, poate,
Venise butca să o ia.
Pe scrin deschisă-o cărticică
De rugăciuni și-un biet crâmpei
De socoteli, cu-o bucățică
Din ultimul pesmet al ei.
Citii în carte cum o mamă
Pios imploră harul sfânt
Copiii ei să-i aibă-n seamă..
Și inima-mi simții bătând.
Simțeam, cu umede pleoape,
Durerea-n mine-arzând închis;
Și-am apăsat, rupând aproape,
La pieptu-mi slovele ce-a scris.
Apoi, cu tulburare-adâncă,
Fărâmiturile le-am strâns,
Să fi știut că mor, și încă
Le-aș fi mâncat – și-amar am plâns.

Simțământ De Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Făgetul pare-n haina-i ruginie
Ca un bolnav, pe-al cărui chip, când moare,
Vezi roze încă răsărind, fugare,
Dar sterpe, fără dulce melodie.
Sfios, neauzit şi fără urmă,
Pârâu-şi scurge unda printre cetini,
Cum lângă-un muribund păşesc prietini
Netulburându-i visul de pe urmă.
Drumeţul nu îşi toarce singur plânsul
Aici. Natura însăşi, întristată,
Durerea lui i-o înţelege toată,
Şi-n jalea-i îl cuprinde şi pe dânsul.

Trecut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În amurg, pe-ntinsa mare,
Soarele de mult s-a stins;
Și lumina zilei moare
Ca ecoul unui plâns.
Prin văzduh plutind molatec
Norii se-nlănțuiesc departe
Și pe cripta zilei moarte
Țes cununi ca de jăratec.
Printre luminile-n repaos
Ziua moartă s-a pierdut:
Înc-o clipă s-a adaos
Negurosului trecut.
Larg mormânt, tu mă-nfiori,
Înnoptat și trist trecut,
Căci în sânu-ți s-a pierdut,
Cu noianul de plânsori,
Și norocul ce-am avut.

Glasul Vântului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Întreaga silă-n somn e cufundată.
Prin frunze nici o boare nu răzbate,
Ducând dulci adieri înmiresmate.
Dorm broaștele și păsărimea toată.
Doar licurici, ca mici scântei visate,
Prin crengi, cu somn pe gene, se arată;
De-atâta pace inima-nmătată,
Se scaldă-n visuri dulci, netulburate.
Ascultă! Parc-un freamăt în pădure
Din visul meu încearcă să mă fure.
Un glas aud chemând, din umbra deasă.
Și-ascult de glasul vântului, cuminte,
Precum copilu-ascultă de-un părinte
Ce-l cheamă seara, de la joc, acasă.

Ceața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O, negură cu pașii suri,
Lințoliul tău ți-l pui
Pe munți, și ape, și păduri,
Pe raza soarelui.
Pământul să-l înfășori vrei
În văl noptatic, greu
Hai, vin tristețea să mi-o iei
Și tot trecutul meu!

Toamna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E toamnă, frunza cade rară;
Vânt trist pe-a codrului cărări;
Și cântece, și primăvară,
Eu le-am lăsat pustii pe mări.
Cer blând, senin, lucea pe dealuri,
Dar calda-i rază a secat;
Nu mai ard flori pe-a mării valuri,
Austrul cântul și-a curmat.
S-a scurs deșarta-mi tinerețe
Cu anii vitregilor sorți;
Trist, suflă toamna prin ostrețe,
Și-n inimă-mi tânjesc spre morți.