Nicolaus Lenau – Versuri.pro

Visurile Tinereții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cel tânăr crede viața o grădină,
Șăgalnic, zorile-i zâmbesc mereu;
În el totu-i nădejde și lumină.
Cer îi e lumea – omul, Dumnezeu!.
Lin, boarea dimineții îi presară
Cu deget blând în plete trandafiri;
Mângâietoare pasări l-împresoară
Cu minunate glasuri și-mboldiri.
Nu tulbura pe oaspeții de-o clipă
Ai tinereții. Umblă-ncet, sfios!
Visările ce-n zori se înfiripă
Sunt tot ce are viața mai frumos.
Realitatea însă izgonește
Cu pasu-i greu și păsări și visări;
Și plin de teamă tânărul privește
Cum toate zboară și se pierd în zări.

Melancoliei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă urmezi, melancolie!
Visătoare mă-nsoțești!
Fie că mă-nalț, sau fie
Că mă pierd, alături mi-ești.
Mă petreci prin stânci cu jnepeni,
Unde vulturii domnesc,
Unde brazi pe culmi stau țepeni
Printre ape ce vuiesc.
Morții, sus când mi se-arată
Și când lacrimi mă pătrund,
Fața mea întunecată
Lin, în sânu-ți mi-o cufund.

Întrebare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Eu nu-ți cunosc a glasului dulceață,
Ci chipul numai, blând, ți l-am zărit;
Lumina ta m-a străbătut semeată,
Și frumusețea ta m-a cotropit.
În valul tău mi-ai prins întreaga viață;
Tot ce trăia în mine s-a topit
Și s-a pierdut în unda ta măreață;
E-al dragostei etern, ceresc sfârșit!
Nădejdi și îndoiala mea deșartă
Așteaptă un cuvânt al mântuirii
Talazele ce inima nu-mi iartă.
Spre ce limanuri sufletul mi-l poartă?
Spre paradisul dulce-al împlinirii?
Spre țărmul trist, pustiu, al despărțirii?

Unei Fete Frumoase

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ca și roza-n păru-ți, fată,
Mâine poate-ai să te vezi
Ofilită. Totuși cată
Sufletul să ți-l păstrezi.
Cu pași repezi toamna vine.
În curând îți va răpi
Florile ce porți în tine
Și din rai te va goni.
Dacă-n zile-ntârziate
Te vei teme, negreșit,
Să-ți pui roze, să n-arate
Chipul tău, mai vestejit.
Sufletul tău, tânăr, mare,
De-l ferești de ger și-amar,
Îți va pune-n păr o floare
Strălucind și-n moarte chiar.

În Deșert

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dragi prieteni, nu-i zadarnic
În deșert să ne trudim,
Ca-n nisipul vieții, harnic,
O potecă să croim?
În nisipuri, orice urmă
Talpa și-ar fi risipit,
Ca hultani flămânzi, o scurmă
Vânturile și-o înghit.
Singuri sau în caravane,
Mii de steaguri fluturând,
Batem drumuri lungi și vane,
Țara liniștii cătând.
Spre-un liman ce nu-l știm, pasul
Prin pustie-l potrivim
Și-n nisipul cald, popasul
Rece, mai mult ni-l dorim.
Spre mormântu-acela chipul
Nostru tinde pururea;
Acolo-nsetat nisipul,
Lacom lacrima ne-o bea.

Zădărnicie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Zădărnicie-i totul, îmi dau seamă!
O goană-i viaţa, neînduplecată,
Spre ţeluri pururi noi. Şi vlaga toată,
Cu orice pas pe drum ni se destramă.
Ajunşi la ţelul cel din urmă, dacă
La fel de sprinten ne mai e piciorul
Ca-ntâia oară când ne luasem zborul
Am mai putea să râdem, ca-ntr-o joacă.
Dar o putere oarbă, ceas cu ceas,
Ne poartă-n drum, mereu, ca pe-un urcior
Crăpat, în care apa ce-a rămas.
Prin fundul spart se scurge-ncetişor.
Gol, setea noastră n-o mai potoleşte,
Şi, ca biet ciob, în vreun gunoi sfârşeşte.

Cer Trist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe chipul bolții, ca un gând se-abate
Un nor, greoaia umbră clătinând;
Ca sufletul bolnav ce-n pat se zbate
O tufă-și joacă brațele în vânt.
Văzduhul glasul trist și surd și-ncearcă
Pleapa neagră uneori clipind,
Cum ochi clipesc, ce vor să plângă, parcă,
Și de sub gene picuri ies, sclipind.
Prin pustă, ceața-și pune lăicerul
Și reci fiori din smârc s-au ridicat..
Gândind la jalea lui, până și cerul
Din mână parcă soarele-a scăpat.

Drumuri Triste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ne dusesem prin pădure;
Pasări vesel ciripeau;
Prin desişuri verzi, uşure,
Căprioarele fugeau.
Imnuri de iubiri din toate
Ramurile auzeam;
Trişti, prin codrul verde poate
Numai noi mai rătăceam.
Era noapte clară, lină,
Când pe râu ne-am dus vâslind;
Luna ne privea senină,
Ochii-n apă oglindind.
Toți glumeau; îndurerată,
Doar iubirea-n noi simţea
Cum, cu fiece lopată,
Şi norocul se ducea.
Erau nori pe cer, şi vânturi
Printre cruci treceau, şoptit.
Când ne-am dus printre mormânturi;
Cât dormeau de liniştit!.
Crucilor zadarnic însă,
Trişti, un sprijin le-am cerut;
Cei din groapă, faţa plânsă
Oare ne-o vor fi văzut?

Copacul Amintirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Eu sunt, drag copac în floare!
Simt suavul tău parfum.
Mai mă recunoști tu oare,
Palid, trist, cum sunt acum?.
Când pe crengile-ți, fierbinte
Glăsuiau privighetori,
Cu iubita mea, – ții minte?
Stăteam visând aici, sub flori.
Fericiți, credeam, și încă
Eu mai cred, că tu-nfloreai
Bucuria ta adâncă,
Înflorită să ne-o dai.
Azi m-a părăsit iubirea.
Tu-nflorești însă mereu.
Știu! N-ai timp și nici menirea
Ca să vezi cât sufăr eu!.
„Bate vânt de mai afară,
Și e soare sus pe cer,
Dar nici flori, nici primăvară,
Nu sunt veșnice și pier!”.
Floarea ta așa-mi șoptește
De pe ramul argintiu..
Și-un plâns greu mă năpădește,
Și-mi simt sufletul pustiu.
În românește de Lazăr Iliescu

Către Moarte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Inima-mi, de-ar prinde mucegai,
Dacă flăcările voastre, poezie
Şi iubire, n-ar mai fi să fie
Moarte, frânge-mi trupul ca pe-un pai!.
Frânge-mi-l mai repede, dă-i zor!
Cântăreţul plaiurilor tale,
Cu cenuşa simţurilor sale
Să nu-ngraşe-al vieţii trist ogor!